Până la vârsta de şapte ani, copiii din întreaga lume prezintă niveluri similare de generozitate, aşa cum s-a descoperit prin alegerile proprii făcute într-un simplu joc economic. Descoperirea vine datorită lui Bailey House şi colegilor lui care au testat 326 de copii cu vârsta cuprinsă între trei şi paisprezece ani din şase grupuri culturale diferite: orăşeni Americani din Los Angeles, horticultori Shuar din Ecuador, horticultori şi vânători marini Fijieni din Insula Yasawa, vânători-culegători Akas din Republica Centrală Africană, păstori, horticultori Himbas din Namibia şi vânători-culegători Martus din Australia.
Într-un joc, copiii au trebuit să aleagă între a primi două recompense alimentare pentru ei înşişi sau să ia una pentru ei, iar pe cealaltă să o ofere partenerului. Când partenerul respectiv stătea în faţa lor, s-a descoperit un tipar asemănător printre diferitele grupuri culturale – în mod progresiv, de la vârsta de trei ani până pe la şapte sau opt ani, copii au devenit mai egoişti. Cu alte cuvinte, cu cât copilul are mai mulţi ani, până la şapte sau opt ani, cu atât erau mai predispuşi să păstreze ambele bunătăţi pentru ei.
Curios, comportamentul copiilor cu vârsta cuprinsă între opt şi paisprezece ani a variat în funcţie de cultura de care aparţineau. De exemplu, copiii americani au manifestat o creştere bruscă în a face opţiunea egoistă. Copiii Aka au evidenţiat o creştere similară a egoismului, dar începând puţin mai târziu. Copiii fijieni, prin contrast, au devenit chiar mai predispuşi să aleagă varianta egoistă chiar din fragedă adolescenţă.
În jocuri similare, alegerile copiilor mai mari au avut tendinţa să reflecte comportamentul adulţilor din cultura lor, sugerând faptul că ei dobândeau treptat normele sociale privind altruismul şi reciprocitatea propriilor societăţi specifice.
Manifestarea diferenţelor culturale privind alegerile copiilor mai mari au apărut doar pentru versiunea costisitoare a jocului, în care oferirea altei persoane însemna sacrificarea propriului câştig. Într-o versiune diferită, în care ei puteau fi generoşi fără să-i coste nimic, asemenea diferenţe nu au apărut între culturi.
Bailey House şi echipa sa afirmă că rezultatele lor ilustrează modul în care normele culturale interacţionează cu simţul de dezvoltare al copiilor pentru corectitudine, care se potriveşte cu teoriile care accentuează rolul genelor şi culturii în altruismul uman şi cum acesta diferă între societăţi. De asemenea, rezultatele reîntăresc rezultatele anterioare, care sugerau faptul că normele culturale influenţează, în special, modul în care oamenii aleg să se comporte atunci când alegerile altruiste sunt costisitoare pentru ei.
„Descoperirile noastre sprijină discuţiile neîntrerupte despre procesele care stau la baza uniformităţii şi diversităţii comportamentului social între societăţi”, afirmă cercetătorii, „şi subliniază importanţa extinderii sferei de acţiune a studiilor de dezvoltare pentru a cuprinde o gamă mai largă a diversităţii umane existente”. Într-adevăr, psihologia a fost mult timp criticată pentru că se concentrează prea mult pe participanţii occidentali, cu un nivel ridicat de trai, iar acest studiu este de aplaudat pentru accesul intercultural.
Traducere de Ilinca Ioana Mădălina după comparing-childrens-sharing-tendencies cu acordul editorului
