O barieră a fost depăşită în 2005, când medicamentele antidepresive au devenit clasa de medicamente cea mai frecvent prescrisă în SUA. În Anglia, folosirea antidepresivelor a atins cel mai înalt nivel înregistrat vreodată, 50 de milioane de prescripţii medicale fiind eliberate anul trecute.
Şi totuşi, o meta-analiză arată că, dacă li s-ar da de ales, marea majoritate a pacienţilor ar prefera psihoterapia în locul medicamentelor.
”Nu este clar de ce se petrece această deplasare dinspre tratamentul psihologic înspre cel farmacologic”, au spus cercetătorii, ”deşi accesul limitat la tratamente psihologice bazate pe dovezi joacă fără îndoială un anumit rol”.
Kathryn McHugh şi colegii ei au identificat 34 de studii relevante peer-reviewed realizate înainte de august 2011, implicând 90.483 de oameni, în care participanţii erau rugaţi să indice o preferinţă clară fie pentru psihoterapie, fie pentru medicamente. Jumătate dintre studii implicau pacienţi care erau în aşteptarea tratamentului, iar celelalte participanţi rugaţi să-şi indice preferinţa în cazul în care erau diagnosticaţi cu o tulburare psihiatrică. Cercetătorii speraseră să studieze preferinţele printre pacienţi cu o gamă largă de diagnostice, însă au fost limitaţi de literatura disponibilă – 65% dintre studii aparţineau depresiei, iar restul în mare parte tulburărilor anxioase.
Per total, 75% dintre participanţi şi-au declarat preferinţa pentru psihoterapie în detrimentul medicamentelor. Altfel spus, participanţi aveau şanse de trei ori mai mari să afirme că preferă tratamentul psihologic în locul medicaţiei. Preferinţa pentru terapie s-a păstrat, însă a fost uşor mai mică (69%), atunci când atenţia s-a concentrat exclusiv asupra pacienţilor în căutare de tratament şi asupra studiilor care priveau depresia (70%). Dorinţa de psihoterapie era mai puternică în studiile implicând mai multe femei sau participanţi mai tineri.
Date fiind dovezile care demonstrează eficacitatea comparabilă a psihoterapiei şi a medicaţiei în tratarea majorităţii formelor de anxietate sau depresie, cercetătorii spun că datele lor ”sprijină deciziile de practică bazate pe argumente empirice în favoarea unor rate mai mari de selecţie a tratamentelor psihologice pentru aceste tulburări”.
Acest nou studiu oferă încă o justificare pentru programul Improving Access to Psychological Therapies (IAPT, adică Îmbunătăţirea Accesului la Terapiile Psihologice) din Anglia, care a fost introdus la nivel naţional în 2008. Cu toate acestea, dacă majoritatea oamenilor preferă psihoterapia, dar numărul prescripţiilor de medicamente încă mai creşte, asta ridică un semn de întrebare asupra eficienţei proiectului IAPT. Ca o coincidenţă, un alt studiu recent a concluzionat că IAPT nu a reuşit să diminueze creşterea pe termen lung a numărului de prescripţii pentru antidepresive în Anglia.
Din nefericire, prezenta cercetare a lui McHugh et al. are mai multe probleme care îi limitează impactul. Acestea includ faptul că studiul nu a reuşit să cerceteze în detaliu preferinţele pentru terapia combinată (medicamente plus psihoterapie) sau factori, precum gravitatea bolii sau urgenţa. Mai presus de toate, natura studiului face ca acesta să nu ne poată spune nimic despre motivul pentru care majoritatea oamenilor preferă psihoterapia în detrimentul medicamentelor, deşi explicaţiile probabile includ frica de riscuri de sănătate sau de stigmat.
Traducere de Ana Dumitrache după most-mental-health-patients-prefer
