Nimănui nu îi place să fie minţit! De partener, colegi, prieteni sau chiar de cei care conduc ţară în care îşi duc viaţă. Cum putem descoperi deci un mincinos? Au fost dezvoltate mai multe strategii cu ajutorul cărora îi putem "prinde cu mâţa-n sac".
Ultima dintre acestea are de-a face cu limbajul – cum anume acesta poate trăda un mincinos.
Cine nu şi-a dorit măcar o dată să aibă la dispoziţie un detector de minciuni? Care să-l ajute să descopere situaţiile în care este minţit; fie că cine-l minte este partenerul de viaţă, un coleg sau... preşedintele ţării! Un detector de minciuni ca cel pe care-l are poliţia pentru a-i prinde pe criminali – chiar dacă au existat situaţii în care acest detector a fost păcălit!
Citeşte mai multe aici: Detectoarele de minciuni. Cât de sigure?
Desigur mulţi dintre noi am dezvoltat diverse strategii mai mult sau mai puţin personalizate de demascare a minciunilor persoanelor pe care le cunoaştem bine: acestea nu ne privesc în ochi atunci când ne vorbesc sau ne privesc fix, au un mod de a se comportă straniu şi al "şaselea" simt ne spune că ceva nu este în regulă. Suntem oare minţiţi sau este vorba despre altceva? Poate persoana pe care o bănuim că ne-ar ascunde adevărul este doar obosită sau stresată; poate are preocupări cu care nu vrea să ne alarmeze. Sau, totuşi, ne minte?
Cum am putea prinde mincinoşii?
Cercetătorii de la Carnegie Mellon University au efectuat un studiu în acest sens şi au ajuns la concluzii extrem de interesante, pe care le-au prezentat recent la congresul anual al American Psychological Association.
Cum se comportă deci mincinoşii, ce au descoperit cercetătorii?
Îşi schimbă modul de a vorbi şi chiar şi cel de a scrie! Tind să folosească cuvinte mai negative şi să folosească mai rar cuvinte precum "eu", "al meu", ca şi cum ar încerca să se îndepărteze de ceea ce povestesc minţind.
Interesant este faptul că atunci când cineva minte sau ascunde ceva (un secret pe care nu vrea să-l împărtăşească) scrie un mesaj, de exemplu, un e-mail, are tendinţa să scrie mai mult; mesajele devin lungi, din ce în ce mai lungi. Mincinosul încearcă să se ascundă în spatele acestor mesaje lungi, dând o serie de detalii care nu au de-a face cu secretul pe care-l ţin ascuns tocmai că să induce în eroare pe cel căruia îi este adresat mesajul.
În felul acesta, dacă suntem atenţi la cum ne vorbesc şi cum ne scriu cei pe care îi cunoaştem (sau credem că îi cunoaştem) putem să descoperim când ne mint şi să îi "prindem cu mâţa-n sac".
Cercetătorii de la Carnegie Mellon University au dat şi câteva exemple extrem de interesante. Evident, ca să fie utile pentru toată lumea, exemplele se refereau la personaje publice: şi ce personaje!
Primul mincinos din listă era George W. Bush care înainte de acţiunea militară în Iraq, pe când era preşedintele SUA, a început să se refere la el însuşi în discursurile pe care le făcea mult mai rar că înainte. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Harry Truman înainte de lansarea bombei atomice asupra Hiroshimei. Cei doi preşedinţi au minţit o întreagă naţiune.
Mai recent, cei doi atentatori de la maratonul de la Boston, fraţii Dzhokhar and Tamerlan Tsarnaev, în mesajele pe care le puneam pe Twitter, la rândul lor foloseau mult mai puţine pronume personale, începând din octombrie 2012, imediat după ce Tamerlan s-a reîntors dintr-o vizită în Rusia, în care probabil a început plănuirea atentatului cu pricina.
Aşadar, dacă suntem atenţi la modul în care cei pe care îi cunoaştem ne vorbesc şi ne scriu, avem şanse să ne dăm seama dacă suntem minţiţi.
