Studiul de conformitateCât de independent sunteţi în opinii? Dacă sunteţi sigur de un lucru, dar ceilalţi din jur au o opinie diferită, vă veţi păstra opinia ori veţi spune ca ei? Nu vă grăbiţi să răspundeţi, pentru că - statistic - cel mai probabil veţi renunţa la propria părere, preluând opinia majorităţii. Citiţi aici despre studiul privind conformismul realizat de Solomon Asch.

 

Există o nevoie fundamentală a omului de a aparţine unui grup social. Evoluţia, probabil, ne-a învăţat că supravieţuirea şi propăşirea speciei au mai multe şanse în interiorul grupului, decât în mod independent. De mici învăţăm să ne conformăm regulilor celorlalţi, de multe ori acest tip de comportament fiind similar unei iniţieri şi fiind, prin urmare, util. Doar că această tendinţă a noastră poate fi folosită împotriva noastră, pentru manipulare.

STUDIUL DESPRE CONFORMAREA LA OPINIA GRUPULUI - MUZAFER SHERIF, 1935

Unul dintre cele mai vechi studii despre conformism a fost efectuat de psihologul turc Muzafer Sherif în anul 1935. Acesta a introdus mai mulţi studenţi într-o cameră întunecoasă în care se afla un spot de lumină nemişcat. Deşi imobilă, lumina creează iluzia unei mişcări haotice din cauza mişcării rapide a globului ocular, iluzie numită "efect autokinetic". Studenţii trebuiau iniţial să evalueze distanţa dintre punctele extreme de mişcare ale sursei de lumină. Ulterior, după ce studentul îşi stabilea o valoare, acesta era plasat într-un grup de complici. S-a observat că judecata studenţilor se schimba în funcţie de opinia grupului.

STUDIUL CONFORMISMULUI EFECTUAT DE SOLOMON ASCH, 1951

Pornind de la concluziile lui Sherif şi considerând că americanii sunt de fapt mai independenţi, refuzând să refuze categoric opinia grupului, dacă aceasta este în mod evident greşită, psihologul Solomon Asch a decis efectuarea unei serii de teste care să lămurească problema. Asch era de opinie că testarea lui Sherif era foarte ambiguă.

Experimentul imaginat şi pus în practică de Asch este foarte simplu: sub pretextul că vor participa la un studiu despre percepţia vizuală, unor grupuri de studenţi compuse de 7, 8 ori 9 indivizi li s-a cerut să compare nişte linii (vezi imaginea de mai jos).

 

Linii

 

Pe o planşă li s-a arătat o linie de o anumită dimensiune, iar pe o altă planşă erau desenate trei linii de dimensiuni diferite, dintre care una era de dimensiunea liniei de pe prima planşă. Li s-a cerut subiecţilor să spună care dintre cele trei linii din planşa a doua este de aceeaşi dimensiune cu linia din planşa 1. Simplu, nu? Cine ar putea greşi. Şi într-adevăr, la un test referinţă, atunci când studenţii făceau comparaţia independent, răspunsurile corecte erau în proporţie de aproape 100%.

 

O reproducere a experimentului

Atunci când au fost introduşi în grup, în mod spectaculos opiniile participantului real (ceilalţi din grup erau complici ai experimentatorului) s-au schimbat în funcţie de mai multe variabile, pe care le vom discuta mai jos.

REZULTATUL STUDIULUI LUI ASCH

Dintre cei 123 de participanţi la studiul lui Asch, 75% dintre subiecţi au dat măcar un răspuns greşit, ca urmare a influenţei opiniei grupului.
50% dintre subiecţi au cedat opiniei greşite a grupului în cel puţin jumătate din încercări.
În medie, în 32% din situaţii, participantul real s-a conformat deciziei - greşite - a grupului.
Remarcabil este faptul că 25 la sută dintre participanţi nu s-au conformat opiniei greşite a grupului.

 

Imagine_experiment
Imagine din timpul experimentului

 

 

FACTORI CE AFECTEAZĂ NIVELUL DE CONFORMITATE

Mărimea grupului. Atunci când pe lângă participantul real mai sunt unul sau doi participanţi, cel testat dă de regulă răspunsuri corecte. Atunci când grupul conţine 3 ori mai mulţi membri, subiectul testat - cel mai probabil - se va conforma opiniei grupului.

Unanimitatea. Tendinţa de a adopta opinia grupului este accentuată dacă toţi cei din grup au aceeaşi opinie - chiar greşită. Când unul diferă în opinie, nivelului conformismului subiectului real scade semnificativ.

Vârsta. Adolescenţii (între 12 şi 16 ani) sunt mult mai susceptibili de a se conforma opiniei grupului.

DE CE NE CONFORMĂM?

Mecanismele fundamentale ce duc la conformitatea de grup par a fi:

- nevoile informaţionale: avem nevoie de multe ori de ideile, perspectivele altora pentru a ne orienta mai bine în lume;
- nevoile normative: probabilitatea de a fi acceptaţi de ceilalţi este mai mare dacă suntem de acord cu ei, decât dacă ne opunem vederii lor.

IMAGISTICA CU REZONANŢĂ MAGNETICĂ

Într-un studiu recent (G.S.Berns, J.Chapelow, C.F.Yin, G.Pagnoni, M.E.Martin-Skurski şi J.Richards, "Neurobiological Correlates of Social Conformity and Independence During Mental Rotation, Biological Psychiatry 58, august 2005), pe când participanţii efectuau un test de conformitate la grup, s-a folosit o tehnologie avansată de scanare a creierului pentru a observa ce se întâmplă atunci când individul cedează opiniei majorităţii. În privinţa rezultatelor nu sunt surprize, răspunsurile greşite ale subiecţilor testaţi fiind în medie de 41% .

Surprinzător, atunci participantul real a adoptat opinia grupului nu au apărut schimbări în zonele cortexului ce supraveghează conflictele mentale (fiind de presupus că există un conflict între ce crede individul şi opinia grupului). Pe de altă parte, atunci când subiectul s-a opus opiniei grupului, nu a cedat opiniei generale, creierul s-a activat în zone ce implică emoţii puternice, ceea ce înseamnă că rezistenţa presupune costuri psihice suplimentare.

Cercetătorul conducător al studiului, Gregory Berns, la terminarea studiului, a afirmat: "Ne place să credem că a vedea înseamnă a crede, dar rezultatele studiului arată că a vedea înseamnă a crede ceea ce grupul îţi spune ce crezi". Aşadar, atunci când există o opinie a grupului, însuşi modul nostru de a percepe este afectat.

ÎNVĂŢĂMINTE ALE STUDIULUI CONFORMISMULUI

Aşa cum am văzut, opinia grupului e foarte multe ori schimbă decizia/opinia pe care un individ ar avea-o în mod independent. Tendinţa noastră către conformism, din păcate, poate fi foarte uşor exploatată şi folosită, de pildă, pentru a inocula idei pe care altfel - cel mai probabil - nu le-am avea.

Aspecte sociale complexe, care în principiu cer analiză atentă şi detaliată, ajung să fie tratate superficial şi catalogate ca fiind bune ori rele, dezirabile sau de neacceptat, fără nici un filtru, fără nici un dubiu, doar pe baza opiniei majorităţii.

Ştim, astfel, că democraţia e bună, iar comunismul e rău, că economia de piaţă e bună, iar cea dirijată e rea, că ţiganii şi ungurii sunt răi, că românii sunt descurcăreţi şi inteligenţi, că pedeapsa cu moartea este semn al unui primitivism condamnabil etc. Toate aceste idei luate de-a gata de cei mai mulţi sunt rezultatul tendinţei noastre de a spune "Aşa e!" acolo unde nu ştim nimic, iar dacă ne vom apuca să ne informăm, vom concluziona - probabil - ceea ce deja avem inoculat.

 


LECTURI SUPLIMENTARE:
Efectul Lucifer - De la experimentul concentraţionar Stanford la AbuGhraib, Editura Nemira, 2009
en.wikipedia.org/wiki/Asch_conformity_experiments eng.
lesswrong.com/lw/m9/aschs_conformity_experiment/ eng.
Opinions and Social Pressures by Solomon Asch eng.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.