Vorbitorii bilingvi pot trece de la o limbă la cealaltă pe nesimţite, dezvoltând cel mai probabil un nivel de mai ridicat flexibilitate mentală decât monolingvii, conform cercetătorilor lingvistici de la Penn State. ”În trecut, bilingvii erau desconsideraţi”, spune Judith F. Kroll.
Judith F. Kroll este o renumită profesoară de psihologie, lingvistică şi studiul femeii. ”Nu doar că bilingvismul nu este rău, dar ar putea fi chiar foarte bun. Când treci tot timpul de la o limbă la alta, îţi întăreşti muşchii mentali, iar funcţia executivă este îmbunătăţită.”
Bilingvii care vorbesc fluent par să aibă ambele limbi active în permanenţă, indiferent dacă acestea limbi sunt folosite în mod conştient sau nu, declară cercetătorii într-un număr recent al Frontiers in Psychology. Ambele limbi sunt active, indiferent dacă vreuna din ele a fost folosită cu doar câteva secunde mai devreme sau cu mai multe zile în urmă.
Bilingvii spun arareori un cuvânt în cealaltă limbă decât cea pe care intenţionau să o folosească, ceea ce sugerează că au abilitatea de a controla activitatea paralelă a ambelor limbi şi de a alege în cele din urmă limba dorită fără să fie nevoiţi să se gândească la asta în mod conştient.
Cercetătorii au realizat două experimente diferite, însă înrudite. În cadrul celui dintâi, 27 de bilingvi vorbind spaniolă şi engleză au citit 512 propoziţii, scrise fie în spaniola, fie în engleză – schimbând limba la fiecare două propoziţii. Participanţii au citit propoziţiile în gând până când au întâlnit un cuvânt scris cu roşu, moment în care au fost rugaţi să citească acel cuvânt cu voce tare, pe cât de rapid şi clar posibil. Aproximativ jumătate dintre cuvinte erau cognate – cuvinte care arată şi sună similar şi care au acelaşi sens în ambele limbi.
”Cuvintele cognate erau procesate mai rapid decât cuvintele de control”, a spus Jason W. Gullifer, absolvent de psihologie, sugerând că ambele limbi sunt active în acelaşi timp.
Participanţii din cadrul celui de-al doilea experiment au îndeplinit aceleaşi sarcini ca cei din primul, însă de această dată aveau de-a face, pe rând, cu câte o singură limbă. Rezultatele celui de-al doilea experiment au fost asemănătoare cu cele ale primului, sugerând că recunoaşterea cuvintelor nu este influenţată de context.
”Contextul experimentului a părut să nu conteze”, a spus Gullifer. ”Dacă te uiţi la bilingvi, pare să existe acolo un fel de control mecanicist”.
Paola E. Dussias, profesoară de spaniolă şi directoarea departamentului de spaniolă, italiană şi portugheză a colaborat şi ea la această cercetare.
Traducere de Ana Dumitrache după bilinguals-languages-simultaneously cu acordul editorului
