Sexul ne face fericiţi. Mai mult sex ne face şi mai fericiţi. Însă modul în care ne raportăm la ceilalţi ne modifică nivelul de fericire. Un studiu publicat recent sugerează că faptul de a face mai mult sex decât credem că fac alţii ne face şi mai fericiţi.
Într-un număr recent al Social Indicators Research, sociologul Tim Wadsworth concluzionează că sexul se aseamănă puţin cu venitul*: cu cât oamenii au parte de mai mult, cu atât mai fericiţi tind ei să spună că sunt. Examinând răspunsurile a mai mult de 15.000 de participanţi la Sondajul Social General, Wadsworth a descoperit că oamenii care declarau că fac sex în mod regulat aveau şanse mai mari de a declara un nivel mai ridicat de fericire (pe scara mai degrabă amuzantă care cuprindea indicatorii ”foarte fericit, destul de fericit sau nu prea fericit”) decât cei care nu mai făcuseră sex de un an sau mai mult.
Probabilitatea de a raporta un nivel mai mare al fericirii de către participanţii la sondaj care au pretins că fac sex de 2-3 ori pe lună era cu 33% mai mare decât la cei nu aveau o viaţă sexuală activă. La participanţii care făceau sex o dată pe săptămână probabilitatea creştea la 44%. Iar cei care au raportat că fac sex de 2-3 ori pe săptămână s-au încadrat la o probabilitate de 55% de a declara un nivel mai ridicat de fericire. Cifrele sugerează că fericirea autoevaluată tinde să crească direct proporţional cu numărul de ocazii cu care faci sex.
Însă există un mare neajuns: totul este relativ. Wadsworth a descoperit, de asemenea, că fericirea autoevaluată depindea mai mult de cât de mult sex credeai că fac alţii decât de cât de mult timp petreceai tu la orizontală. De exemplu, Wadsworth a descoperit că atunci când oamenii care fac sex de 3 ori pe lună cred că prietenii şi semenii lor fac sex o dată pe săptămână, probabilitatea de a declara un nivel de fericire mai ridicat scade cu aproximativ 14%. Cu alte cuvinte: dacă ai impresia că alţi oameni fac mai mult sex decât tine, se poate ca acest lucru să-ţi diminueze fericirea.
„Există o creştere generală a senzaţiei de bunăstare care vine odată cu faptul de a face sex mai des, însă există şi acest aspect relativ al problemei”, a spus Wadsworth într-o declaraţie. „Faptul de a face mai mult sex ne face fericiţi, însă gândul că facem mai mult sex decât alţi oameni ne face încă şi mai fericţi”.
Acesta admite chiar că s-ar putea ca aceste comparaţii sociale să nu se afle în spatele efectelor pe care le-a observat, dar afirmă că „nu se poate gândi la o explicaţie mai bună a motivului pentru care frecvenţa cu care alţii fac sex ar putea să influenţeze fericirea unei persoane.” La urma urmelor, spune el, suntem nişte creaturi sociale. Marea majoritate a identităţilor noastre sunt definite în cadrul unui context social.
Înseamnă asta că ar trebui să-ţi creşti nivelul de fericire încercând să faci mai mult sex decât prietenii tăi? Nu chiar. De fapt, o strategie mai bună ar putea fi să ignori pe de-a-ntregul vieţile lor sexuale.
Relaţia dintre activitatea sexuală relativă şi fericire (şi conştientizarea socială generală pe care o menţionează Wadsworth) aminteşte de o recenzie scrisă în 2011 de psihologul June Gruber de la Yale în colaborare cu un alt autor, în care aceasta concluzionează că, atunci când vine vorba de căutarea fericirii, unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poţi face este să încetezi să încerci să fii fericit.
Gruber şi colegii ei explică faptul că atunci când încerci în mod activ să obţii fericirea (făcând un efort să faci la fel de mult sau chiar mai mult sex decât crezi că fac semenii tăi, de exemplu), „aşteptarea că aceste lucruri (pe care le faci) ar trebui să te facă fericit”, poate, în mod paradoxal, „să conducă la dezamăgire şi să diminueze fericirea”. Soluţia este atunci una zen: pentru a fi fericit, nu mai încerca să fii fericit. În mod similar, se pare că faptul de a fi mai puţin conştient de viaţa ta sexuală în comparaţie cu a altora ar putea fi o cale mai uşoară către fericire decât încercarea de a ţine pasul cu familia Jones – şi acest sfat este unul care are acoperire nu doar în dormitor.
Lucrarea lui Wadsworth, “Sex and the Pursuit of Happiness: How Other People's Sex Lives are Related to our Sense of Well-Being” a fost publicată în Social Indicators Research.
* Înainte ca cineva să-mi sară în cap din cauza acestei afirmaţii: relaţia dintre bani şi fericire (precum şi definiţia a ceva asemănător cu “fericirea”, în sine şi a sa) este una contenţioasă. Unele din ultimele studii realizate asupra rolului banilor ca determinant social şi/sau psihologic al fericirii au arătat că autoevaluările fericirii chiar par să crească direct proporţional cu venitul anual, dar că efectele par să se estompeze pe măsură ce te apropii de un anumit salariu. Un studiu recent realizat de Princeton stabileşte acea valoare în jurul sumei de 75 000$ pe an.
Traducere de Ana Dumitrache după happiness-is-thinking-you-get-laid-more-often-than-you
