Clădirile impozante din faţa mea adăpostesc sute de persoane cu unele dintre cele mai severe tulburări mintale din lume. Afecţiunile lor i-au determinat să comită infracţiuni violente, inclusiv ucideri, canibalism şi infracţiuni de natură sexuală.
Acum, în ajunul celei de-a 150-a aniversări pe 6 iunie, mi s-a permis accesul în spitalul psihiatric de înaltă securitate Broadmoor. Voi putea vedea cât de aproape sunt cercetătorii de a descoperi mecanismele biologice care stau la baza comportamentelor criminale extreme.
Cei 210 pacienţi de la Broadmoor, de lângă Bracknell, Marea Britanie, suferă de schizofrenie, tulburări de personalitate severe sau ambele. Sunt expuşi mai multor tratamente – unele elaborate în centrul de cercetare al spitalului. Astăzi mă voi alătura uneia din aceste noi sesiuni de terapie săptămânală.
Tratamentul bazat pe mentalizare are ca scop îmbunătăţirea abilităţii pacienţilor de a înţelege stările mentale proprii şi pe ale altora. S-a dovedit eficientă în atenuarea comportamentelor violente la persoanele cu tulburare de personalitate antisocială, dar este prima dată când a fost aplicat în cazul unei populaţii de infractori, într-un spital de înaltă securitate.
Patru pacienţi intră în cameră. Mă simt puţin neliniştit; fiecare este un ucigaş cu o boală mintală severă. Dar fiecare se prezintă calm – unul oferindu-mi cafea.
Deşi zăbrelele de la ferestre şi paznicii te duc cu gândul la o închisoare, camera în care ne aflăm este mare, luminoasă şi aerisită. Cei care stau aici spun că preferă Broadmoor închisorii. Unul din ei îşi aminteşte că s-a simţit pedepsit de către paznicii închisorii – şi de aceea a furat o şurubelniţă şi a încercat să-l înjunghie pe unul din ei. Relatează povestea fără nicio urmă de emoţie, ceea ce ne reaminteşte cât de extreme sunt bolile mintale care îi afectează pe oamenii de aici.
Psihologul criminalist Martin Humphrey spune că rezultatele preliminare ale terapiei de grup sunt promiţătoare. „Capacitatea lor de a lega lucrurile pentru a vorbi despre cum acţiunile lor au condus la ceea ce au făcut s-a îmbunătăţit semnificativ”, spune el.
Mai târziu, vizitez centrul de cercetare din Broadmoor. Echipa de acolo încearcă să descopere ce face ca un mic procent din persoanele cu boli mintale severe să comită o infracţiune violentă. Cercetătorii investighează potenţialul utilizării măsurătorilor fiziologice şi neurologice pentru a prezice care pacienţi vor răspunde la tratament şi ca metodă de a monitoriza obiectiv progresele. „Evaluarea riscului de recidivă nu este o ştiinţă exactă”, spune psihiatrul criminalist Mrigendra Das. „Nu există o analiză a sângelui pentru schizofrenie.”
Într-un studiu nepublicat, Das, Veena Kumari de la Institutul de Psihiatrie de la King’s College din Londra şi colegii lor au folosit imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională (fMRI) pentru a scana pacienţii din Broadmoor cu schizofrenie violentă sau tulburare de personalitate violentă, în timp ce le erau arătate chipuri exprimând emoţii negative precum furia sau frica şi au comparat activitatea cerebrală cu cea a persoanelor cu schizofrenie non-violenta.
Pacienţii violenţi prezentau activare redusă a amigdalei – zona a creierului esenţială pentru descifrarea emoţiilor – cu atât mai redusă cu cât pacientul avea un trecut mai violent. Das sugerează că incapacitatea de a recunoaşte emoţiile negative ar putea micşora inhibiţia care în mod normal îi împiedică pe oameni să fie violenţi.
Echipa va folosi aceste informaţii pentru a elabora tratamente mai eficiente, precum terapia pentru îmbunătăţirea înţelegerii emoţiilor, însă trebuie să fie precauţi. Într-un alt studiu nepublicat, echipa lui Das a descoperit că pacienţii din Broadmoor care au fost abuzaţi sau neglijaţi în trecut prezentau activări mai mari în zonele din creier asociate cu interpretarea emoţiilor decât indivizii sănătoşi. „S-ar părea că aceste persoane sunt exagerat de sensibile la emoţii negative”, spune Das.
Ambele descoperiri, primele de acest gen, ar putea ajuta echipa să personalizeze terapia pacienţilor, în funcţie de structurile cerebrale care stau la baza tulburării lor.
„Scanarea cerebrală ar putea fi un instrument foarte folositor pentru conceperea de tratamente adaptate pentru deficitele specifice fiecăruia”, spune Mike Koenigs de la University of Wisconsin din Madison, care a folosit fMRI în închisorile din SUA pentru a studia infractorii psihopaţi.
Începând din septembrie, cercetătorii din Broadmoor vor avea propriul scanner fMRI, scanarea pacienţilor devenind mai simplă. „Sperăm să selectăm grupuri de pacienţi şi să monitorizăm mai multe funcţii cerebrale la intervale regulate, pe măsură ce sunt supuşi unor diferite tratamente”, spune Das. El speră că aceste tipuri de scanări vor oferi, în final, măsuri obiective ale progreselor. Acestea ar putea fi prezentate Ministerului Justiţiei din Marea Britanie, care decide dacă starea pacienţilor le permite să părăsească spitalul. Într-adevăr, dovezi recente sugerează că scanările cerebrale pot fi folosite pentru îmbunătăţirea predicţiilor privind riscul de recidivă al pacienţilor.
Se dezbate aprins dacă oamenii cu un trecut violent pot folosi scanările cerebrale ca dovezi în tribunal. Dovezile neurofiziologice ale cauzei pentru care un om comite o infracţiune nu sunt încă suficient de bune pentru asta, spune Das. Scopul actual, spune el, este să îngrijim corect persoanele cu tulburări mintale. „Până la urmă, vrem să îi ajutăm să îşi continue viaţa, de preferat în afara spitalului.”
Nu sunt eu, creierul meu e de vină
Scanările cerebrale nu pot fi folosite încă pentru a se evalua cât de periculoasă este o persoană sau pentru a se lua o decizie legală cu privire la asumarea responsabilităţii pentru o crimă, spune Wolf Singer de la Max Planck Institute for Brain Research din Frankfurt, Germania.
Totuşi, cercetarea de la spitalul psihiatric de înaltă securitate Broadmoor ar putea schimba situaţia. Efortul lor de a găsi semnale obiective care arată progresul terapiei şi chiar cauza tulburării este foarte interesant, spune Singer.
Este important să ne îmbunătăţim evaluarea „creierului anormal”, mai spune Singer. „Dacă o persoană violentă se dovedeşte a avea o tumoare cerebrală, nu este supusă măsurilor legale, ci este tratată ca pacient.”
Un exemplu faimos implică un bărbat care a început să aibă impulsuri pedofile şi a fost arestat. O scanare cerebrală a scos la iveală faptul că o tumoare mare îi deplasase lobul orbitofrontal drept. Îndepărtarea tumorii i-a diminuat simptomele şi după şapte luni s-a considerat că nu prezintă un pericol pentru societate şi i s-a permis să se întoarcă acasă. Mai târziu, impulsurile au revenit. O altă scanare a arătat că tumoarea reapăruse. Când a fost îndepărtată din nou, simptomele s-au atenuat, încă o dată.
Asemenea cazuri clare de biologie ce cauzează comportament anormal sunt rare. În general, spune Singer, este foarte greu să găseşti o metodă eficientă prin care să determini dacă o persoană este responsabilă de acţiunile sale. Dar adăugă: „Odată cu perfecţionarea metodelor neurologice, aceste tipuri de cazuri vor deveni, probabil, mai frecvente.”
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului extreme-therapy-inside-a-hospital-for-dangerous-minds, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Maria Mihai
