La ce este bun umorul? Dintre toate explicaţiile, ideea că umorul e un soi de semnal de împerechere este printre cele mai bine susţinute. Cercetările efectuate sugerează că în special bărbaţii folosesc umorul pentru a-şi etala inteligenţa şi calitatea genelor în faţa femeilor.
O explicaţie alternativă asemănătoare ar fi aceea că umorul este folosit de un bărbat sau de o femeie pentru a-şi exprima interesul sexual faţă de o persoană pe care o consideră atractivă. Un nou studiu vine în sprijinul ultimei teorii, dezvăluind faptul că persoanele mai spirituale erau văzute ca fiind deosebit de atractive pentru o aventură pe termen scurt.
Într-o încercare de a ieşi din tiparul studiilor bazate pe chestionare, Mary Cowan şi Anthony Little au folosit umorul spontan adevărat, pe care l-au creat prin înregistrarea a 40 de studenţi la psihologie (dintre care 20 de bărbaţi) în timp ce explicau în faţa camerei de filmat care ar fi cele două lucruri pe care le-ar lua pe o insulă pustie şi de ce, alegând dintre ciocolată, fixativ şi o pungă de plastic. Acestor participanţi ”actori” nu li s-a spus că studiul avea legătură cu umorul, dar, cu toate acestea, 19 dintre ei au dat impresia că au încercat să fie amuzanţi prin răspunsurile lor.
Apoi, 11 participanţi ”evaluatori” (dintre care 5 bărbaţi) au ascultat înregistrări audio ale explicaţiilor actorilor şi au avut drept sarcină să-i evalueze în termeni de amuzament şi de atractivitate pentru o relaţie pe termen scurt (întâlniri şi aventuri de-o noapte) şi pentru una pe termen lung. După evaluarea înregistrărilor audio, participanţii evaluatori au făcut acelaşi lucru pentru o simplă poză a feţei fiecărui actor şi, din nou, pentru versiunea video integrală a explicaţiilor acestora.
Un rezultat cheie este acela că actorii atrăgători (pe baza evaluării pozei) erau consideraţi mai amuzanţi în înregistrarea video decât în cea audio, ceea ce sugerează că atractivitatea lor fizică i-a făcut să fie consideraţi mai amuzanţi.
Şi umorul a crescut nivelul de atractivitate. Atât în cazul înregistrărilor audio, cât şi în cel al înregistrărilor video sau al fotografiilor, bărbaţii consideraţi mai amuzanţi tindeau să fie consideraţi şi mai potriviţi pentru relaţii pe termen scurt sau lung, însă în special pentru cele pe termen scurt. Legătura dintre amuzament şi atractivitate nu a fost atât de puternică în cazul femeilor, cu toate că amuzamentul mergea totuşi mână-n mână cu o atractivitate crescută pentru relaţii pe termen scurt. Un studiu ulterior a dezvăluit că evaluările amuzamentului erau foarte asemănătoare cu cele ale disponibilităţii pentru flirt şi că aceasta explica legătura dintre amuzament şi interesul pentru o aventură.
Cercetătorii au presupus că umorul masculin ar putea fi mai atractiv pentru relaţii de scurtă durată decât pentru unele de lungă durată ”pentru că acesta hrăneşte impresia că nu eşti serios sau dornic să 'investeşti' într-un partener”. Umorul feminin, pe de altă parte, ar putea fi perceput drept atrăgător pentru bărbaţi deoarece este interpretat ca un semn ”că ea va fi receptivă la avansurile lui”.
Folosirea unor manifestări autentice ale umorului este demnă de lăudat, însă studiul are mai multe neajunsuri. În primul rând, eşantionul de participanţi evaluatori a fost mic. De asemenea, toate evaluările privitoare la atractivitate tindeau să fie mici. Acest lucru s-ar fi putut întâmpla din cauză că bărbaţilor şi femeilor care evaluau (nu este oferită nicio informaţie referitoare la orientarea lor sexuală) li s-a cerut să aprecieze atât atractivitatea bărbaţilor, cât şi a femeilor. Fiind vorba despre un studiu referitor la judecăţile oamenilor asupra atractivităţii în contextul unei relaţii, a fost ciudat şi faptul că nu s-a oferit nicio informaţie cu privire la sexul sau atractivitatea cercetătorilor, care ar fi putut influenţa accidental comportamentul şi judecăţile participanţilor.
Traducere de Ana Dumitrache după witty-people-considered-particularly, cu acordul autorului.
