homosexualitateE cert că ascunderea orientării sexuale consumă din punct de vedere emoţional şi psihologic. O cercetare publicată recent demonstrează că homosexualii, lesbienele şi bisexualii declaraţi prezintă niveluri mai scăzute de hormoni ai stresului.

 

 

 

De asemenea, aceştia prezintă şi mai puţine simptome de anxietate şi depresie decât cei care îşi ascund identitatea sexuală. Descoperirile sugerează că, deşi mărturisirea poate fi incredibil de stresantă, beneficiile pe termen lung ale dezvăluirii merită din plin. Mai ales dacă eşti bărbat.

În cadrul unui studiu realizat de Sonia Lupien, directoarea Centrului pentru Studii asupra Stresului la Oameni din Canada, cercetătorii au rugat 87 de voluntari (46 de lesbiene, homosexuali şi bisexuali şi 41 de heterosexuali) să răspundă la nişte chestionare create pentru a evalua simptomele de depresie, anxietate şi epuizare. Subiecţilor li s-au luat şi mostre de sânge, urină şi salivă de mai multe ori în decursul a 48 de ore. Mostrele au fost analizate pentru depistarea hormonului de stres, cortizolul, şi a peste 20 de alţi indicatori biologici ai sănătăţii şi stării de bine, precum colesterolul, insulina şi adrenalina.

Lesbienele, homosexualii şi bisexualii declaraţi au prezentat mai puţine simptome de depresie şi niveluri mai scăzute de cortizol dimineaţa decât corespondenţii lor care îşi ascundeau orientarea. Femeile lesbiene şi bisexuale aveau şi ele simptome mai pronunţate de depresie şi anxietate decât femeile heterosexuale. Surpriza a fost, totuşi, descoperirea că bărbaţii homosexuali şi bisexuali aveau mai puţine simptome depresive şi niveluri de cortizol mai scăzute decât cei heterosexuali.



De ce ar fi homosexualii mai puţin stresaţi şi deprimaţi decât heterosexualii? Cercetătorii nu sunt siguri, însă au câteva idei. O reevaluare a indicatorilor biologici specifici a scos la iveală faptul că bărbaţi homosexuali şi bisexuali care au participat la studiu aveau şi niveluri considerabil mai scăzute de trigliceride şi indici de masă corporală mai mici decât heterosexualii; ”o explicaţie comportamentală care corespunde literaturii ar putea fi aceea că bărbaţii homosexuali/bisexuali se preocupă mai mult să fie slabi şi musculoşi prin dietă şi exerciţii fizice”, scrie autorul Robert-Paul Juster în ultimul număr al Psychosomatic Medicine.

A apărut şi ipoteza conform căreia confruntarea cu stigmatizarea socială îi ajută pe oameni să dezvolte mecanisme de adaptare şi aşa-numite ”reacţii comportamentale adaptive” pentru a atenua efectele ei negative. Se poate ca, neavând niciodată de-a face cu stresul social la care eşti supus atunci când eşti homosexual sau bisexual (declarat sau nu), heterosexualii să nu aibă atâta experienţă în controlarea stresului şi să fie, astfel, şi mai puţin rezistenţi în faţa lui. Oare asta s-a întâmplat şi în cazul participanţilor la studiu? Aşa cred cercetătorii:

”Ţinând cont de faptul că două treimi dintre participanţii homosexuali sau bisexuali îşi mărturisiseră orientarea sexuală, am stabilit că aceste surpinzătoare inversări se datorau, în parte, proceselor inerente de adaptare legate de dezvăluirea orientării sexuale în faţa familiei şi a prietenilor.

Analizele noastre din interiorul grupului sugerează că dezvăluirea orientării este, cel puţin în cazul eşantionului nostru din Montréal, un fel de strategie de adaptare care protejează sănătatea mintală şi integritatea fiziologică."

Este important să subliniem faptul că homosexualii, lesbienele şi bisexualii participanţi (toţi din Montréal) beneficiază cel mai probabil de politica socială progresivă a Canadei în moduri tangibile, poate chiar cuantificabile, pentru că acest lucru atrage atenţia asupra unuia dintre cele mai semnificative neajunsuri ale acestei investigaţii, unul pe care îl recunosc şi cercetătorii.

E lesne de înţeles, de exemplu, că dacă acest studiu ar fi fost realizat în Teheran (o ipoteză extrem de improbabilă, întrucât poliţia iraniană smulge în mod obişnuit confesiuni ale orientării homosexuale prin tortură, iar homosexualii şi lesbienele pot fi condamnaţi la moarte), rezultatele ar fi arătat probabil foarte diferit.

Concluzia lui Juster conform căreia ”dezvăluirea orientării sexuale nu mai este o chestiune de dezbatere populară, ci de sănătate publică” este aşadar una convingătoare. Factorii de stres şi consecinţele asociate cu dezvăluirea identităţii, orientării şi preferinţelor sexuale sunt bine documentate şi includ un risc ridicat de hărţuire, victimizare şi suicid. ”Mărturisirea”, spune Juster,  ar putea aşadar să fie folositoare pentru sănătate doar ”atunci când există o politică socială tolerantă care să faciliteze procesul de dezvăluire” (amintiţi-vă de Montréal vs Teheran). El continuă afirmând că:

”Intoleranţa socială întâlnită în timpul procesului de dezvăluire afectează acceptarea de sine, ceea ce generează un stres crescut şi contribuie la apariţia problemelor de sănătate mintală şi fizică.

Societăţile trebuie să se străduiască la nivel internaţional să faciliteze această acceptare de sine promovând toleranţa, politicile progresiste şi eliminând stigmatele care afectează minorităţile.”

Descoperirile cercetătorilor au fost publicate în ultimul număr al Psychosomatic Medicine.



Traducere de Ana Cristina Dumitrache după why-gay-men-are-less-anxious-than-straight-men.

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”