Creierul tău este proiectat să recunoască animalele. Din punct de vedere biologic, oamenii sunt în mare parte la fel ca animalele şi este chiar greu de găsit vreo explicaţie clară a motivului pentru care noi suntem diferiţi. Dar ne este greu să acceptăm asta.
Iar motivul pentru care negăm statutul nostru de animale ar putea fi regăsit în creier.
Avem impresia că noi oamenii ar trebui să fim cumva excepţionali, însă multe dintre lucrurile care ne fac unici - societăţi complexe, folosirea uneltelor, chiar şi limbajul sau faptul că suntem conştienţi de noi înşine – se regăsesc într-o mai mică sau mai mare măsură şi la alte specii. Dar este greu să scăpăm de ideea că suntem speciali cumva, iar acest lucru nu este chiar surprinzător.
În parte, asta se datorează faptului că istoria filosofiei umane s-a ocupat îndelung de conceptualizarea noastră ca fiinţe fundamental diferite – luaţi, de exemplu, scara naturii.
Rădăcinile „excepţionalismului” uman ar putea fi chiar mai adânci de atât, ajungând chiar până la unele din cele mai profunde funcţii cerebrale. Aceasta este descoperirea cercetătorilor de la Caltech, care au rugat 41 de pacienţi suferind de epilepsie să se uite la 100 de imagini diferite cu animale, oameni, obiecte şi peisaje. Din cauza faptului că aceşti pacienţi urmau să fie operaţi, ei aveau electrozi implantaţi în creier, ceea ce le-a permis cercetătorilor să le monitorizeze cu precizie reacţiile neurale în faţa diferitelor imagini.
Cercetătorii au studiat activitatea a aproape 1.500 de neuroni diferiţi, iar o regiune cerebrală a ieşit în evidenţă în mod special – amigdala dreaptă. Unii dintre neuronii din acea parte a amigdalei – parte a creierului care procesează reacţia emoţională – au răspuns la imaginile cu animale şi la nimic altceva. Ceea ce este foarte important e că acei neuroni nu au reacţionat atunci când pacienţii priveau imagini cu oameni, indiferent dacă poza era a unei celebrităţi sau a unei persoane străine alese la întâmplare. Nu conta nici din ce unghi sau de la ce distanţă erau făcute pozele.
Încă şi mai surprinzător este faptul că neuronii nu arătau nicio preferinţă pentru vreun animal. Nu au reacţionat mai puternic în faţa unui potenţial prădător decât, să zicem, în faţa unei pisici drăgălaşe. Acest lucru sugerează că reacţia neurală nu este un răspuns evoluţionist la potenţialele ameninţări – este mai profund de atât. Poate sugera doar că suntem „proiectaţi” să reacţionăm la prezenţa animalelor, a oricăror animale... atâta timp cât nu sunt oameni.
Aşadar, dacă încă mai căutaţi un mod de a distinge oamenii de toate celelalte animale, avem noi o definiţie clară: oamenii sunt singura specie care nu declanşează o reacţie la nivelul neuronilor din amigdala dreaptă a creierului uman. Nu sună la fel de pompos ca „suntem singura specie cu adevărat inteligentă” sau ceva de genul acesta, însă are avantajul de a însemna cu adevărat ceva concret.
Traducere după: Our-brains-dont-consider-us-to-be-animals.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache
