Interacţiunile sociale pot semăna pentru unii oameni cu mersul pe sârmă, un abis cumplit al ruşinii fiind întotdeauna la doar un pas depărtare. Ei bine, iată nişte ştiri care pot să îi consoleze pe cei marcaţi de sentimente de jenă. Detalii, în continuare.
Un nou studiu arată că oamenii predispuşi la starea aceasta sunt cetăţeni mai buni – plini de altruism şi mult mai cooperanţi (mai prosociali, în jargonul psihologic). Mai mult, observatorii interpretează expresiile sfioşeniei ca un semn că acea persoană este prosocială şi, ca o consecinţă a acestui fapt, sunt priviţi ca parteneri mai buni în diverse întreprinderi şi ca persoane de încredere.
Aşadar, chiar dacă este chinuitor, spun cei care au făcut studiul, ,,sfiala poate funcţiona în favoarea noastră, ajutându-ne să ne exploatăm calităţile, pentru a putea fi şi ceilalţi conştienţi de ele.’’
Matthew Feinberg şi colegii lui de la Universitatea California din Statele Unite ale Americii au efectuat cinci experimente, implicând în cadrul acestora sute de voluntari studenţi. Primele două studii au fost proiectate să testeze dacă cei care au experimentat de mai multe ori sentimentul de jenă sunt mai prosociali.
În primul test, participanţii au fost puşi să povestească un episod din viaţa lor când s-au simţit stânjeniţi, fiind filmaţi în acelaşi timp. Videoclipurile au fost codate, aflându-se faptul că studenţii care afişează mai multe semne de jenă ( de exemplu: privire plină de antipatie, atingeri ale feţei în chip nervos şi hohote de râs) precum şi tendinţe care vizează corectitudinea, sunt mult mai generoşi cu banii într-un joc de factură economică.
În al doilea studiu, participanţii au fost puşi să evalueze cam cât de jenaţi s-ar simţi în cazul unui şir de scenarii sociale. Cei care au spus că ar fi foarte ruşinaţi au fost mult mai generoşi în jocul pe teme economice şi de asemenea au avut un punctaj mult mai ridicat la un chestionar menit să scoată la suprafaţă caracteristicile prosociale.
Cele trei studii rămase au fost concepute pentru a testa dacă oamenii care arată semne de stânjeneală sunt percepuţi ca fiind prosociali. Într-un caz, participanţilor le-au fost prezentate clipurile video din cadrul primului studiu. Indivizii care au părut stânjeniţi în aceste videoclipuri au fost desemnaţi prosociali de participanţi. În alt studiu, voluntarii au privit poze ale actorilor care afişau fie o expresie a stânjenelii, fie o mimică plină de mândrie sau pur şi simplu afişau o expresie neutră. Cei stânjeniţi au fost din nou desemnaţi prosociali. Studiul a continuat şi de data aceasta voluntarii au fost de acord să coopereze mai mult într-un joc economic cu oamenii pe care i-au văzut stânjeniţi în poze.
Cel de-al cincilea studiu a fost cel mai realist. Studenţii şi-au văzut colegul de experiment lăudat pentru reuşita la un test de performanţe mentale. Lucru necunoscut participanţilor, partenerul lor nu a fost alt voluntar, ci un complice al cercetătorilor. Fiind apreciat, actorul a avut două răspunsuri diferite, într-un caz arătându-se ruşinat, iar în altul, încântat de performanţa sa. Mai târziu, ceilalţi aveau tendinţa să coopereze mai mult cu cel care arătase mai devreme stânjeneală, răspunsul fiind inversat în celălalt caz din pricina mândriei. Cercetătorii au exclus posibilitatea ca actorul să fi afişat ruşine mai degrabă decât jenă. Un ultim detaliu important: investigând, au ajuns la concluzia că aceste efecte ale stânjenelii nu s-au manifestat din cauză că voluntarii experimentului şi-au văzut partenerul slab şi l-au plăcut mai mult sau pentru că au simţit compasiune faţă de el.
Astfel, cercetătorii au concluzionat următorul fapt: ,,datele noastre dezvăluie că oamenii care simt şi arată o stânjeneală intensă sunt într-adevăr prosociali, iar această stare declanşează concluzii şi acţiuni cu efecte prosociale.’’ Noile rezultate se îmbină armonios cu nişte studii anterioare despre ruşine, arătând că oamenii care se îmbujorează la faţă când interacţionează în societate au parte de impresii pozitive din partea celorlalţi. Însă noile rezultate mai arată şi că nu e nevoie să fiţi îmbujoraţi pentru a face impresie bună.
Cercetătorii au confirmat limitele studiului lor, incluzând aici faptul că au analizat foarte mult comportamentul voluntarilor pe parcursul jocurilor de natură economică, iar rezultatele pot să difere de la o cultură la alta. De asemenea, au mai spus că e nevoie de mai multă cercetare – de exemplu, pentru a afla dacă e posibil ca oamenii să simuleze stânjeneala şi prin aceasta să beneficieze de impresiile pozitive pe care le au oamenii faţă de cei care sunt jenaţi prin însuşi natura lor.
Articolul reprezintă traducerea articolului Easily embarrassed people are more altruistic, and onlookers can tell as much, publicat pe site-ul http://bps-research-digest.blogspot.com.
Traducere: Sorina Turu
