Republica Democrată Congo (RDC) a declarat un nou focar de Ebola în provincia Kasai. Acesta este cauzat de cea mai severă tulpină: virusul Ebola Zair.
Focarul a început cu o femeie însărcinată de 34 de ani, internată în spital pe 20 august, care a murit cinci zile mai târziu. Două persoane din personalul medical care a tratat-o s-au infectat și au murit, de asemenea.
Până la 15 septembrie, erau confirmate 81 de cazuri și 28 de decese, incluzând patru persoane din personalul medical.
RDC a avut 15 epidemii anterioare de Ebola, cea mai mare în 2019 și cea mai recentă în 2022.
Însă analiza genetică arată că actualul focar a început probabil printr-un salt de la animal la om și nu ca o continuare a unor focare anterioare.
Cum se răspândește Ebola și care sunt simptomele?
Boala provocată de virusul Ebola a fost identificată pentru prima dată în 1976 într-un sat de lângă râul Ebola, în Zair (acum Republica Democrată Congo) și în Sudan (acum Sudanul de Sud).
Liliecii frugivori sunt gazda naturală a virusului. Oamenii se pot infecta prin contact cu animale precum lilieci, cimpanzei, antilope sau porcupini.
Ebola se transmite în principal prin contact direct cu sângele sau alte fluide corporale. Simptomele pot apărea după două până la 21 de zile.
Simptomele pot debuta brusc: febră, oboseală, dureri musculare, dureri de cap și dureri în gât, urmate de vărsături, diaree, dureri abdominale, erupții cutanate, hemoragii și șoc.
Fără tratament timpuriu, rata mortalității poate ajunge la 50–90% și depinde de disponibilitatea unui sistem medical de calitate.
Ebola se poate răspândi rapid în familie, în spitale și la înmormântări, unde oamenii se adună și corpurile sunt spălate sau atinse. În timpul celei mai mari epidemii înregistrate, în 2014, peste 800 de cadre medicale s-au infectat și două treimi au murit.
Asistentele și alți lucrători din prima linie se pot infecta prin contact apropiat cu pacienți, prin înțepături de ac sau din cauza echipamentului de protecție inadecvat.
Supraviețuitorii pot păstra virusul în anumite părți ale corpului protejate de sistemul imunitar – cum ar fi creierul, ochii sau sperma – luni sau chiar ani.
În cazuri rare, Ebola se poate „reactiva” la un supraviețuitor și poate declanșa noi lanțuri de transmitere.
De ce sunt îngrijorate autoritățile sanitare?
Cea mai mare epidemie de Ebola înregistrată a început în Guineea în 2013 și s-a extins în Liberia și Sierra Leone. A infectat peste 28.000 de persoane și a ucis peste 11.000.
Mai mulți factori au contribuit la acest bilanț ridicat: detectare întârziată, reacție internațională lentă, sisteme de sănătate slabe, zvonuri și neîncredere în autorități, precum și ritualuri funerare tradiționale.
Cel mai recent focar se află în Republica Democrată Congo, unde Ebola a fost detectată pentru prima dată acum aproape 50 de ani. Epidemia din 2013–2016 a avut loc în Africa de Vest.
RDC gestionează în prezent mai multe focare simultan, inclusiv o epidemie mare de mpox, precum și focare de holeră și rujeolă, care necesită și ele personal, resurse și atenție.
În același timp, conflictele armate perturbă transportul și limitează accesul la anumite comunități.
Deși provincia Kasai este destul de izolată, riscul de răspândire este crescut din cauza apropierii de capitala provincială Tshikapa și de Angola, țară vecină unde oamenii călătoresc pentru comerț și muncă.
Dar de această dată există un vaccin
Focarul actual poate fi prevenit prin vaccinul Ervebo (rVSV-ZEBOV), care a demonstrat o eficiență de 100% într-un studiu clinic împotriva virusului Ebola Zair atunci când a fost administrat imediat după expunere.
Vaccinul a avut o eficiență de 95% dacă a fost administrat la 12 sau mai multe zile după expunere.
În condiții reale, eficiența a fost de 84% în timpul ultimului focar de Ebola din RDC.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) sprijină eforturile de vaccinare, trimițând 400 de doze, cu altele care urmează să sosească.
A început „vaccinarea în inel” a contacților cazurilor cunoscute, precum și vaccinarea lucrătorilor din prima linie.
Pe lângă vaccinare, focarele de Ebola pot fi controlate prin izolarea timpurie a cazurilor suspecte, urmărirea contactelor și carantinarea acestora.
Capacitatea adecvată de spitalizare a pacienților infectați este crucială. Construirea de spitale de campanie pentru a crește capacitatea a fost cheia controlului epidemiei din Africa de Vest din 2014.
De asemenea, adoptarea unor ritualuri funerare mai sigure, prin evitarea practicilor tradiționale precum spălarea sau atingerea cadavrelor, ajută la prevenirea transmiterii.
Îngrijirea de susținere timpurie, inclusiv rehidratarea, înlocuirea electroliților și administrarea de medicamente cu anticorpi monoclonali, poate salva vieți.
Totuși, rămân provocări. Campaniile de vaccinare necesită depozitare la rece și transport sigur către zonele izolate. Urmărirea contacților este dificilă în zone nesigure. Iar prevenirea infecției, în special prin echipament de protecție pentru personal, cere un flux constant de aprovizionare.
Detectarea timpurie este importantă
Informațiile open-source din știri, rețele sociale și rapoarte online despre activități neobișnuite de boală pot oferi avertismente timpurii privind focarele, cum este acesta de Ebola.
EPIWATCH, o platformă bazată pe IA, a detectat o creștere bruscă a rapoartelor despre focare din RDC la începutul lui septembrie, coincizând cu raportarea cazului către OMS.
Au existat și rapoarte despre simptome în luna de dinaintea confirmării oficiale în Kasai. Aceste semnale nu înlocuiesc testarea de laborator, dar pot oferi autorităților un avertisment timpuriu, mai ales când capacitatea de diagnostic este redusă.
Dacă este controlat rapid, focarul actual ar putea rămâne localizat, cu un impact regional sau internațional limitat. OMS evaluează în prezent riscul ca fiind ridicat pentru RDC, moderat pentru regiune și scăzut la nivel global.
Traducere după There’s a new outbreak of Ebola in Africa de C Raina MacIntyre, profesor de biosecuritate globală, NHMRC L3 Research Fellow, Head, Biosecurity Program, Kirby Institute, UNSW Sydney, Ashley Quigley, cercetător, Global Biosecurity, UNSW Sydney, Mohana Priya Kunasekaran, cercetător, UNSW Sydney și Noor Jahan Begum Bari, cercetător, UNSW Sydney.
Imagine: www.citizen.digital
