În centru - Orlando Bloom.
Când actorul Orlando Bloom a dezvăluit recent că a urmat o procedură pentru a-și „curăța” sângele, mulți au fost sceptici. Starul din „Pirații din Caraibe” a apelat la un tratament numit „afereză” (eng. „apheresis”) – un proces medical în care sângele este extras din corp, centrifugat sau filtrat pentru a îndepărta anumite componente, apoi reintrodus, în încercarea de a elimina microplasticele și alte toxine.
Afereza este utilizată în mod obișnuit pentru tratarea unor afecțiuni precum bolile autoimune sau nivelurile anormal de ridicate de celule sau proteine din sânge. Utilizarea ei ca metodă de detoxifiere de microplastice însă nu este susținută de știință.
Totuși, Bloom a spus că bănuia că organismul său a absorbit plastic prin expunerea zilnică și că dorea să-l elimine din sistem.
Probabil are dreptate în privința expunerii. Oamenii de știință au descoperit microplastice – fragmente minuscule de plastic mai mici de 5 mm – în aer, apă, sol, alimente și chiar în țesutul uman. Însă, când vine vorba de eliminarea lor din sânge, lucrurile devin neclare din punct de vedere științific.
Ca cercetători care studiază contaminarea cu microplastice, am analizat această problemă în contextul dializei – un tratament esențial pentru pacienții cu insuficiență renală. Dializa filtrează produșii reziduali precum ureea și creatinina din sânge, reglează electroliții, elimină excesul de lichide și ajută la menținerea tensiunii arteriale.
Dar studiul nostru a arătat că, deși dializa este o realizare medicală remarcabilă, poate avea și un dezavantaj ironic: ar putea introduce microplastice în sânge. În unele cazuri, am constatat că pacienții supuși dializei erau expuși la microplastice din cauza degradării componentelor din plastic ale echipamentului – o contradicție îngrijorătoare pentru o procedură menită să curețe sângele.
Afereza este strâns legată de dializă: ambele implică extragerea sângelui din corp, circularea acestuia prin tuburi și filtre din plastic, apoi reintroducerea lui – deci ambele proceduri prezintă un risc similar de introducere a microplasticelor din echipamente în fluxul sangvin.
Ce este microplasticul?
Microplasticul se referă la particule de plastic cu dimensiuni cuprinse între aproximativ 5 mm (cam cât un bob de orez) și 0,1 microni – mai mici decât o globulă roșie.
Unele microplastice sunt fabricate intenționat, precum microgranulele din produsele cosmetice exfoliante. Altele se formează când obiectele mai mari din plastic se degradează în timp din cauza luminii solare, frecării sau stresului mecanic.
Se găsesc peste tot: în alimentele pe care le consumăm, în aerul pe care îl respirăm și în apa pe care o bem. Ambalajele din plastic, hainele sintetice precum poliesterul și chiar gazonul artificial contribuie la răspândirea lor. Anvelopele elimină particule de plastic în timpul uzurii, iar alimentele încălzite sau păstrate în recipiente din plastic pot absorbi microplastice.
O estimare sugerează că un adult ar putea ingera zilnic aproximativ 883 de particule de microplastic – adică peste o jumătate de microgram.
Până acum, studiile epidemiologice la scară largă nu au stabilit o legătură clară între expunerea la microplastice și boli specifice. Astfel de studii sunt necesare, dar încă nu au fost efectuate.
Totuși, cercetări preliminare sugerează că microplasticele ar putea fi asociate cu inflamații, afecțiuni cardiovasculare și leziuni ADN – un posibil mecanism de apariție a cancerului.
Ceea ce rămâne neclar este modul în care microplasticele se comportă în organism: dacă se acumulează, cum interacționează cu țesuturile și dacă (sau cum) sunt eliminate de corp.
Ironia filtrării sângelui cu instrumente de... plastic
Este tentant să credem, așa cum pare să creadă Bloom, că putem pur și simplu să „curățăm” sângele, așa cum scurgem pastele sau purificăm apa potabilă. Așa cum o sită filtrează apa de la paste, aparatele de dializă filtrează sângele – însă prin sisteme mult mai complexe și delicate.
Aceste aparate se bazează pe componente din plastic, inclusiv tuburi, membrane și filtre, care sunt supuse la presiune constantă și utilizări repetate. Spre deosebire de oțelul inoxidabil, aceste materiale se pot degrada în timp, existând riscul să elibereze microplastice direct în fluxul sangvin.
În prezent, nu există dovezi științifice publicate care să arate că microplasticele pot fi eficient filtrate din sângele uman. Prin urmare, afirmațiile că dializa sau alte tratamente le pot elimina ar trebui privite cu scepticism – mai ales când sistemele de filtrare sunt ele însele fabricate din plastic.
Deși e tentant să căutăm soluții rapide sau cure promovate de celebrități, suntem abia la începutul înțelegerii modului în care microplasticele ne afectează organismul – și a modului în care le putem elimina. În loc să ne concentrăm doar pe metode de a le elimina din sânge, o strategie mai eficientă pe termen lung ar fi reducerea expunerii noastre la ele de la bun început.
Povestea lui Bloom reflectă o îngrijorare publică tot mai mare: cu toții știm că purtăm în noi urmele poluării cu plastic. Dar combaterea acestei probleme necesită mai mult decât tendințe de wellness: e nevoie de știință riguroasă, reglementări mai stricte și o schimbare reală în dependența noastră de plastic în viața de zi cu zi.
Traducere după Orlando Bloom tried to ‘clean’ his blood to get rid of microplastics de Rosa Busquets, profesor la School of Life Sciences, Pharmacy and Chemistry, Kingston University și Luiza C Campos, profesor de ingineria mediului, UCL.
