În 1998, la scurtă vreme după ce a suferit o rană gravă la cornee cauzată de o bucată de metal, Ian Tibbets şi-a pierdut vederea în ochiul drept. Mai târziu şi-a pierdut vederea şi în ochiul stâng. Tibbets a fost în final trimis la Chrisopher Liu, chirurg la Spitalul de Oftalmologie Sussex, şi s-a calificat pentru o procedură cunoscută drept osteo-odonto-keratoproteză (OOKP).
Procedura sună ciudat, şi este, dar pentru Tibbets, precum şi pentru ceilalţi cinci pacienţi care au suferit această procedură, a funcţionat.
Procedura cuprinde doi paşi şi a fost dezvoltată la începutul anilor 1960. Pentru început, un dinte împreună cu puţin os este extras de la pacient şi modificat pentru a încorpora o lentilă de plastic. Lentila-dinte este apoi implantată în carnea moale de sub celălalt ochi decât cel pe care se operează. Se mai ia şi piele din interiorul obrajilor, care este ataşată ochiului pe care se va opera. Dintele este utilizat pentru că este acceptat de sistemul imun şi, fiind chiar de la pacient, nu ar trebui să fie respins de corp.
A doua parte are loc după în jur de două luni, după ce a trecut destul timp ca dintele să fie vascularizat. O parte din cornee, iris şi substanţa vitroasă sunt extrase de la ochiul asupra căreia se face operaţia. Apoi dintele şi osul sunt tăiate şi prinse în orbită, apoi acoperite cu pielea obrazului. Procedura are în general şanse favorabile de reuşită. Riscurile pe termen lung implică eşuarea, în principal din cauza lamelei de os fiind reabsorbită de către corp. Discurile pot fi semnificative în cazul existenţei glaucomului sau dacă ţesutul implantat provine de la o altă persoană.
Vederea lui Ian Tibbets în ochiul reparat a ajuns gradat la 40%, permiţându-i acestuia să îşi privească soţia, şi, pentru prima dată, cei doi copii. Pupila mică şi neagră şi interiorul ochiului roz sunt destul de uşor remarcate. Dar pentru Tibbets, şi poate multi alţii, recompensele fac să merite privirile curioase ale oamenilor.
Traducere de Anca Negulescu după tooth-implanted-lens cu acordul editorului
