Inteligența artificială promite să transforme medicina și biologia. Cu ajutorul unor programe avansate, cercetătorii pot proiecta proteine noi, pot descoperi medicamente într-un ritm fără precedent și pot înțelege mai bine mecanismele bolilor. Dar aceeași tehnologie ridică și o întrebare tulburătoare: dacă IA poate crea tratamente salvatoare, ar putea proiecta și toxine sau virusuri extrem de periculoase?
În ultimii ani, această întrebare a trecut din zona science-fiction în dezbaterea reală dintre oamenii de știință și experții în securitate biologică.
Melcul marin care a stârnit îngrijorări
Pare greu de crezut că un melc poate ucide un om. Totuși, anumite specii de melci marini au un venin extrem de puternic. Acestea conțin conotoxine, mici proteine capabile să blocheze canalele ionice ale sistemului nervos. Unele pot provoca paralizie și moarte rapidă, iar pentru multe dintre ele nu există antidot.
Există însă și o altă față a acestor toxine. Unele au proprietăți medicinale importante. Un tratament modern împotriva durerii cronice este derivat chiar dintr-o astfel de toxină.
Problema a apărut în 2024, când cercetători chinezi au anunțat dezvoltarea unui sistem de inteligență artificială capabil să proiecteze noi conotoxine. Deși autorii studiului afirmă că scopul era descoperirea de medicamente, unii experți americani în securitate biologică au considerat că tehnologia ar putea fi folosită și pentru crearea unor substanțe periculoase.
Aceasta este dilema centrală a biologiei moderne bazate pe IA: instrumentele create pentru bine pot fi folosite și în scopuri ostile.
O revoluție biologică alimentată de inteligența artificială
În trecut, proiectarea unei proteine noi necesita ani întregi de muncă și numeroase experimente de laborator. Astăzi, programe precum AlphaFold pot prezice structura proteinelor în câteva minute.
Alte sisteme de IA sunt capabile să genereze secvențe genetice noi sau să sugereze modificări care fac anumite organisme mai eficiente ori mai stabile.
În mod normal, aceste instrumente sunt folosite pentru scopuri benefice: dezvoltarea de medicamente, combaterea bacteriilor rezistente la antibiotice, proiectarea de enzime industriale sau crearea unor vaccinuri mai bune.
Dar aceeași capacitate de proiectare moleculară poate fi folosită și pentru modificarea toxinelor, crearea unor agenți patogeni mai greu de detectat sau alterarea virusurilor existente, astfel încât să evite sistemul imunitar.
Aceasta nu înseamnă că un student poate crea mâine, în garaj, o pandemie artificială. Realitatea este mult mai complicată. Totuși, mulți cercetători cred că barierele tehnice scad treptat.
Cel mai mare coșmar: virusurile pandemice proiectate de IA
Experții consideră că cel mai grav scenariu ar fi apariția unor virusuri create sau modificate cu ajutorul inteligenței artificiale. Cea mai realistă variantă nu ar implica inventarea unui virus complet nou, ci modificarea unuia existent, precum SARS-CoV-2 sau virusurile gripale. IA ar putea ajuta la identificarea mutațiilor care cresc transmisibilitatea, permit evitarea sistemului imunitar și reduc eficiența vaccinurilor.
Există deja programe care încearcă să prevadă evoluția naturală a virusurilor pentru a ajuta la supravegherea epidemiologică și la dezvoltarea vaccinurilor. Însă aceleași modele ar putea fi utilizate și în scopuri ostile.
Cu toate acestea, numeroși cercetători atrag atenția că realitatea biologică este extrem de complexă. Chiar dacă IA poate propune mutații interesante, transformarea lor într-un agent patogen funcțional necesită laboratoare sofisticate, echipamente avansate, cunoștințe de biologie moleculară și experimente dificile și costisitoare.
Un raport publicat în 2025 de Academia Națională de Științe a SUA a concluzionat că există încă multe obstacole serioase în calea proiectării unor pandemii artificiale eficiente.
IA nu creează singură arme biologice
Un aspect important este că inteligența artificială nu produce direct virusuri sau toxine. Ea generează informații, predicții și modele. Transformarea lor în substanțe reale rămâne o provocare majoră. Ce contează cu adevărat este traducerea designului digital într-o moleculă fizică.
Cu alte cuvinte, calculatorul poate sugera o toxină nouă, dar cineva trebuie apoi să sintetizeze ADN-ul, să producă proteina, să verifice dacă funcționează și să găsească o metodă de dispersie. Toate acestea sunt mult mai dificile decât par în filme.
Totuși, IA poate accelera procesul și poate oferi idei pe care oamenii nu le-ar fi descoperit ușor singuri.
Chatboții și democratizarea cunoștințelor biologice
O altă preocupare importantă este legată de chatboți și modelele lingvistice mari, precum ChatGPT.
Aceste sisteme pot explica protocoale de laborator, pot genera cod pentru roboți de laborator și pot ajuta utilizatorii să înțeleagă tehnici complexe. Unele experimente au arătat că persoane cu puțină pregătire biologică pot obține performanțe surprinzător de bune atunci când folosesc IA.
Cu alte cuvinte, inteligența artificială poate îmbunătăți competențele utilizatorilor. Asta nu înseamnă automat că orice persoană poate fabrica un agent biologic periculos. Dar pragul de acces la cunoștințe scade.
Unii cercetători compară fenomenul cu apariția Internetului: informații care înainte erau greu accesibile au devenit disponibile aproape instantaneu.
Poate fi oprit pericolul?
Aici începe una dintre cele mai intense dispute din lumea științifică.
O parte dintre cercetători consideră că anumite programe biologice de IA ar trebui limitate. Ei susțin introducerea unor „garduri de protecție” software, care să împiedice modelele să ofere informații periculoase.
Companiile care dezvoltă chatboți încearcă deja să implementeze astfel de filtre. De exemplu, sistemele moderne sunt instruite să refuze cereri explicite despre fabricarea armelor chimice sau biologice.
Problema este că aceste protecții nu sunt perfecte. Cercetătorii au demonstrat în repetate rânduri că modelele pot fi păcălite să ofere informații sensibile prin formulări indirecte sau prin combinații ingenioase de întrebări.
Mai mult, multe modele biologice sunt open-source, adică pot fi descărcate și modificate liber.
Unii oameni de știință cred că este prea târziu pentru a controla răspândirea acestor instrumente. Odată publicate pe internet, ele nu mai pot fi retrase cu adevărat.
Controlul ADN-ului sintetic
Mulți specialiști cred că soluția cea mai eficientă nu este limitarea IA, ci monitorizarea producerii efective a materialului biologic.
Astăzi, cercetătorii pot comanda secvențe de ADN de la companii specializate. Unele firme verifică automat comenzile pentru a detecta secvențe asociate toxinelor sau agenților patogeni.
Însă și aici au apărut probleme. Cercetători de la Microsoft au demonstrat că IA poate modifica secvențele genetice suficient de mult încât acestea să păcălească anumite sisteme de verificare, păstrând totuși funcția biologică periculoasă.
Rezultatele au fost parțial liniștitoare. Multe dintre moleculele modificate nu au funcționat bine în laborator. Biologia reală este mult mai haotică și mai dificilă decât modelele computerizate.
Dar experții avertizează că tehnologia evoluează rapid.
O dilemă fără soluții simple
Dezbaterea actuală seamănă cu discuțiile despre energia nucleară sau despre internet în primele lor decenii. O tehnologie extrem de utilă poate deveni și extrem de periculoasă.
Pe de o parte, limitarea cercetării ar putea încetini descoperirea de medicamente și tratamente salvatoare.
Pe de altă parte, ignorarea riscurilor ar putea permite apariția unor amenințări fără precedent.
Mulți cercetători insistă că, în prezent, pericolul imediat nu este apariția unei „super-pandemii create de IA”, ci faptul că inteligența artificială reduce treptat barierele tehnice și cognitive pentru actorii rău intenționați.
Cât de îngrijorați ar trebui să fim?
Răspunsul scurt este: suficient cât să tratăm problema serios, dar nu atât cât să intrăm în panică.
Inteligența artificială nu poate crea singură arme biologice. Realitatea biologică rămâne extrem de complexă și dificil de controlat. Însă IA devine tot mai capabilă să accelereze cercetarea, să ofere expertiză și să genereze idei noi, inclusiv unele periculoase.
În același timp, aceeași tehnologie ar putea ajuta la detectarea timpurie a pandemiilor, la dezvoltarea rapidă a vaccinurilor și la descoperirea unor tratamente revoluționare.
Așadar, problema nu este dacă inteligența artificială este „bună” sau „rea”. Problema este dacă societatea va reuși să construiască suficiente mecanisme de control înainte ca aceste instrumente să devină mult prea puternice.
Sursa: Nature
