Există multe animale, inclusiv câinii şi maimuţele, care pot comunica folosind nişte structuri pe care noi le-am putea percepe drept propoziţii. Dar o singură specie non-umană comunică într-un mod atât de complex încât are nevoie chiar şi de reguli gramaticale.
În continuare, despre gramatica limbii cintezelor bengaleze.
Vorbim aici în mod special despre sintaxă - ideea că unităţile semantice individuale trebuie să fie aranjate într-un anumit fel pentru ca enunţurile să aibă sens. Sintaxa este motivul pentru care „omul muşcă un câine” înseamnă ceva cu totul diferit de „câinele muşcă un om” pentru un vorbitor de română şi de asemenea motivul pentru care „muşcă om câine” sau „câine om muşcă” sunt doar nişte nonsensuri. Cercetătorul Kentaro Abe de la Universitatea din Kyoto a reuşit să demonstreze că cinteza bengaleză posedă abilităţi sintactice similare.
Se ştie că aceste păsări reacţionează vehement atunci când aud un cântec străin de pasăre, răspunzând cu o cascadă de triluri. Abe a pus un grup de cinteze să asculte înregistrări cu aceste triluri până când păsările s-au obişnuit cu ele suficient încât să rămână calme la auzul lor. Apoi acesta a luat înregistrările şi le-a editat astfel încât silabele individuale ale trilurilor erau amestecate. Abe şi echipa sa au creat patru remixuri, pe care le-au dat din nou păsărilor să le asculte.
Păsările au reacţionat doar la una din cele patru versiuni amestecate, ceea ce înseamnă că ele considerau că acel remix reprezenta ceva fundamental diferit de trilul original şi de celelalte remixuri. Abe crede că celelalte trei versiuni amestecate încă respectau regulile „gramaticii limbii cintezelor” şi de aceea nu au provocat nicio reacţie. Însă a patra versiune le suna „greşit” cintezelor, motiv pentru care au reacţionat ca şi cum nu mai auziseră niciodată nimic asemănător.
În studiile următoare, cercetătorii au demonstrat că această „gramatică a cintezelor” trebuie să fie învăţată prin interacţiunea cu o comunitate mai mare, păsările crescute în izolare nefiind capabile să detecteze de ce remixul era „greşit”. El a folosit remixurile şi pentru a învăţa păsările o gramatică artificială de ciripituri şi apoi a dat drumul unor noi remixuri care încălcau aceste reguli nou-create. În cele din urmă, el a distrus chimic o parte a creierului cunoscută drept nidopaliumul anterior, care le permite cintezelor să recunoască gramatica incorectă în aproximativ acelaşi fel în care aria lui Broca le permite oamenilor să detecteze greşelile.
Constance Scharff de la Universitatea Liberă Berlin explică însemnătatea cercetării lui Abe:
„Este un experiment ingenios care arată că păsările sunt sensibile la schimbări ale trilului care echivalează cu diferite gramatici. Vedem din ce în ce mai mult asemănări între oameni şi animale, iar acest lucru le deranjează pe unele persoane.”
Abe speră că studiile ulterioare asupra nidopaliumului anterior ne vor ajuta să descoperim de ce atât cintezele, cât şi oamenii şi-au dezvoltat capacitatea de a înţelege gramatica.
Traducere după: birds-are-the-first-non+human-animals-to-use-grammar.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache
