Pe 30 iunie 1908, o „minge de foc” care pătrunsese în atmosferă a explodat la câțiva kilometri deasupra suprafeței Pământului, doborând un număr mare de copaci.
Numeroasele cratere de impact răspândite pe suprafața Terrei ne amintesc constant de catastrofele din trecut. Cu toate acestea, unul dintre cele mai cunoscute episoade recente în care Pământul a fost lovit de un obiect din apropierea sa, cunoscut sub numele de „Evenimentul de la Tunguska”, nu a lăsat nicio urmă permanentă.
În dimineața zilei de 30 iunie 1908, un obiect cosmic cu un diametru estimat între 50 și 100 de metri a pătruns în atmosfera Pământului, creând o minge de foc strălucitoare care a explodat deasupra unei regiuni izolate din Siberia.
Explozia a avut loc probabil la o altitudine de 6 până la 10 kilometri deasupra zonei care astăzi se află în districtul Evenkiysky, din regiunea Krasnoyarsk.
În urma deflagrației, cea mai mare parte a obiectului a fost vaporizată, mai mulți martori oculari au fost răniți, iar sute de kilometri pătrați de pădure au fost doborâte și arse.
Pe 6 iulie 2024, instrumentul OLI (Operational Land Imager) de pe satelitul Landsat 8 a surprins o imagine cu o parte din zona afectată de explozie (imaginea de mai sus).
Imaginea nu arată semne vizibile ale impactului sau ale pagubelor — doar păduri sănătoase de pini, mlaștini și râuri.
Pe imagine sunt indicate epicentrul aproximativ al distrugerii stabilit pe baza cercetărilor de teren și una dintre traiectoriile posibile ale bolidului. Estimările privind traiectoria variază considerabil.
Mineralogul Leonid Kulik a condus o serie de expediții în anii 1920 și 1930, care au oferit primele documentări detaliate ale distrugerilor provocate de Evenimentul de la Tunguska, inclusiv fotografii și observații aeriene cu arbori doborâți și arși în model radial.
Fotografia copacilor afectați prezentată mai jos a fost realizată în mai 1929, în timpul unei expediții conduse de Kulik.
În deceniile următoare, echipe de cercetători au rafinat hărțile zonei de distrugere, care are o formă de „fluture”.
Alte cercetări au sugerat că anumite fragmente de rocă, cuarț sau anomalii în inelele de creștere ale copacilor ar putea fi semne ale exploziei.
Unii cercetători au emis ipoteza că Lacul Cheko, aflat în apropiere, s-ar fi format în urma impactului unui fragment de meteorit, însă alte echipe de cercetare contestă această teorie.
Dovezi directe ale existenței unui crater sau ale meteoritului care ar fi provocat explozia rămân greu de identificat și fac obiectul unor dezbateri științifice active.
Majoritatea obiectelor din apropierea Pământului sunt inofensive și nu vor intersecta niciodată orbita planetei noastre. Totuși, în anul 2016, NASA a înființat „Biroul de Coordonare pentru Apărare Planetară”, pentru a identifica și urmări acele obiecte care ar putea reprezenta o amenințare.
Sursa: NASA
