Observatorul Vera Rubin este pe punctul de a porni în misiunea sa de a surprinde secretele cosmosului, marcând încununarea a decenii de muncă a mii de oameni din întreaga lume.
Cunoscut anterior sub numele de Large Synoptic Survey Telescope (LSST), Observatorul Vera Rubin este conceput pentru a derula Legacy Survey of Space and Time (LSST) — un proiect ambițios de 10 ani care va cartografia cerul sudic la intervale de câteva nopți.
Observatorul Vera Rubin, finanțat în comun de Fundația Națională pentru Știință a Statelor Unite (NSF) și de Departamentul pentru Energie al Statelor Unite, prin Biroul pentru Știință, se în află pe muntele Cerro Pachón, Chile.
Printre principalele obiective ale Observatorului Vera Rubin:
- studiul materiei întunecate și energiei întunecate cu ajutorul lentilelor gravitaționale și al supernovelor Ia
- inventarierea obiectelor din sistemul solar, inclusiv asteroizi periculoși și obiecte din Centura Kuiper
- detectarea fenomenelor tranzitorii (supernove, stele variabile)
- cartografierea Căii Lactee, cu imagini la adâncime și precizie de neegalat.
Observatorul conține elemente de compunere și tehnologie unice: designul oglinzii, sensibilitatea camerei, viteza telescopului și infrastructura de calcul sunt excepționale.
Telescopul Simonyi Survey de 8,4 metri din cadrul Observatorului Rubin, echipat cu camera LSST — cea mai mare cameră digitală construită vreodată — va surprinde imagini detaliate ale cerului emisferei sudice timp de 10 ani, acoperind întregul cer o dată la câteva nopți și creând o arhivă enormă, ultra-high-definition, sub forma unui film — cel mai mare „film astronomic” realizat vreodată. Acest film unic va da viață cerului nopții, oferind o multitudine de descoperiri: asteroizi și comete, stele variabile și explozii de supernove.
Credit: RubinObs/NOIRLab/SLAC/NSF/DOE/AURA/F. Munoz
Conceptul observatorului a apărut la sfârșitul anilor ’90/începutul anilor 2000, sub numele de Dark Matter Telescope, apoi LSST – fiind recomandat încă din 2001 ca o prioritate în astronomie. Astronomul Neil Tyson este cel care a propus proiectul și care a fost adoptat ca prioritar în 2010.
Cum va fi utilizat observatorul de cercetători?
- observații ale întregului cer sudic la fiecare 3–4 nopți, cu camere ultra-rapide și software avansat de procesare.
- alertă promptă: orice schimbare semnificativă detectată (luminozitate sau poziție) va genera un alert în câteva zeci de secunde, diseminat către comunitatea științifică.
- date procesate zilnic și stocate în centre de prelucrare din Statele Unite și Europa, cu publicarea anuală a acestora.
- comunitatea științifică are deja stabilite colaborări tematice – pentru galaxii, Calea Lactee, obiecte tranzitorii etc.
Când va deveni funcțional Observatorul Vera Rubin?
- primele imagini (de test) au fost obținute în octombrie 2024
- evenimentul public „First Look” este programat pentru 23 iunie 2025, când vor fi făcute publice, live, primele imagini obținute
- operațiuni științifice complete sunt așteptate în a doua jumătate a anului 2025.
Una peste alta, Observatorul Vera C. Rubin reprezintă o nouă eră în astronomie și va deveni o unealtă indispensabilă pentru explorarea cosmosului, a materiei întunecate, catalogarea sistemului solar și descoperirea fenomenelor tranzitorii.
Cine a fost Vera Rubin?
Numele observatorului vine de la Vera Rubin (1928–2016), fost astronomă americană, cunoscută mai ales pentru descoperirile sale esențiale privind materia întunecată.
Aceasta a fost una dintre cele mai influente figuri ale astronomiei secolului XX și o deschizătoare de drumuri atât în știință, cât și în lupta pentru egalitatea de gen în cercetarea științifică.
Contribuții științifice majore ale Verei Rubin:
1. Descoperirea rotației galaxiilor
În anii 1970, împreună cu colegul său Kent Ford, Rubin a studiat viteza stelelor din galaxiile spiralate. A constatat ceva neașteptat: a) stelele de la marginile galaxiilor se roteau la aceeași viteză ca cele din centru; b) acest lucru contrazicea legile gravitației newtoniene aplicate doar asupra masei vizibile.
Concluzia? Există o masă invizibilă care exercită atracție gravitațională — ceea ce azi numim materie întunecată. Aceste rezultate au fost publicate în 1978 și au schimbat fundamental cosmologia.
2. Validarea observațională a materiei întunecate
Rubin a oferit una dintre cele mai convingătoare dovezi observaționale ale existenței materiei întunecate, concept teoretizat anterior de Fritz Zwicky, dar rămas controversat până la lucrările ei.
