Tendinţa naturală prin care fenomenul El Niño din Oceanul Pacific devine mai puternic şi mai cald ar putea fi responsabilă pentru o parte substanţială din încălzirea globală care a fost înregistrată în ultimii 50 de ani, în conformitate cu o nouă cercetare efectuată de către University of Alabama din Huntsville (UAH).
„Modelele noastre arată că ciclurile climatice naturale explică cel puţin o parte din încălzirea oceanului pe care am constatat-o începând din anii '50", a spus dr. Roy Spencer, un cercetător principal în cadrul Earth System Science Center al UAH şi autorul principal al noului studiu. „Noi am constatat, de asemenea, că au existat în ultimii 10 sau 15 ani mai multe evenimente La Niña cu temperatură scăzută care au anulat o parte din efectele încălzirii globale".
Lucrarea care prezintă în detaliu rezultatele ultimilor cercetări este intitulată „The Role of ENSO în Global Ocean Temperature Changes During 1955-2011 Simulated with a 1D Climate Model" şi urmează a fi publicată în Asia-Pacific Journal of Atmospheric Science, fiind disponibilă online la această adresa.
Modelele computerizate ale dr. Roy Spencer arată că fenomenul El Niño, care are o tendinţă naturală de a deveni mai puternic şi mai cald, ar putea fi responsabil pentru o parte substanţială din încălzirea globală din ultimii 50 de ani. Credit imagine: UAH.
De asemenea, rezultatele sugerează că temperatura globală ar creşte cu 1,3 grade Celsius datorită unei dublări a concentraţiei de CO2 atmosferic, ceea ce reprezintă doar o jumătate din valoarea prognozată de majoritatea cercetătorilor din domeniul climei.
Modelele climatice ale circulaţiei generale, cum ar fi cele utilizate pentru a prognoza schimbările climatice globale, nu pot reproduce existenţa unor perioade de 30 ani în care se manifestă fenomene El Niño sau La Niña puternice, aşa cum se observă în natură.
Spencer şi coautorul studiului, dr. Danny Braswell, a folosit modele climatice în studiul său care au ţinut cont de concentraţia de dioxid de carbon şi de alte gaze cu efect de seră alături de alţi factori de influenţă a schimbărilor climatice. De asemenea, ei au inclus în analiza lor datele observate cu privire la fenomenul El Niño, care constă în încălzirea apelor oceanului şi de fenomenul La Niña, căruia îi corespunde o răcire a apelor oceanului, pentru a calcula schimbările pe o perioadă de 61 de ani a temperaturilor globale medii corespunzătoare Oceanului Pacific de la suprafaţa acestuia până la o adâncime de 2.000 de metri.
„Am folosit datele obţinute în urma observaţiilor ENSO (El Niño Southern Oscillation) începând din anii '50 ca pe un factor de test al modelului", a spus Spencer.
Atunci când au rulat modelul computerizat de ocean fără a lua în considerare datele ENSO, au ajuns la aceleaşi concluzii generale ca şi modelele climatice complexe de circulaţie generală. Când au adăugat datele privitoare la evenimentele El Niño şi La Niña din trecut, modelul lor a indicat un sistem climatic care este ceva mai puţin sensibil decât s-a crezut anterior la încălzirea provocată de CO2.
Dar cea mai mare diferenţă s-a constatat atunci când noul model a permis modificarea stratului de nori corespunzător pentru El Niño şi La Niña pentru a se potrivi celui observat din sateliţi. Rezultatele sugerează că aceste cicluri naturale climatice schimbă valoarea totală a energiei primite de la Soare, oferind un mecanism natural de încălzire şi de răcire la suprafaţă şi în adâncul oceanului pe o perioadă de mai multe decenii.
„Ca rezultat, deoarece cel mult 50 la sută din încălzirea începută în anii '70 ar putea fi atribuită unor fenomene El Niño puternice, aceasta sugerează că sensibilitatea sistemului climatic faţă de creşterea CO2 este cu aproximaţie la jumătate faţă de ceea ce se credea anterior", a spus Spencer.
„Practic, anterior s-a crezut că dacă am dubla cantitatea de CO2 din atmosferă, temperaturile de la suprafaţa oceanului ar creşte cu aproximativ 2,5 °C", a spus Spencer. „Dar atunci când ţinem cont de factorul ENSO noi obţinem o creştere a temperaturii de doar 1,3 °C, ce reprezintă încălzirea globală după ce sistemul climatic s-a ajustat corespunzător unei cantităţi duble de CO2".
Se cunoştea anterior că evenimentele de încălzire şi răcire ale Oceanului Pacific au loc în general cu o periodicitate de aproximativ 30 de ani. Astfel, evenimentele de încălzire El Niño sunt mai puternice decât evenimentele La Niño pentru aproximativ 30 de ani, urmate apoi de aproximativ trei decenii în care fenomenele La Niño sunt mai puternice decât cele El Niño.
În timpul perioadei analizate de acest studiu fenomenele de răcire au fost dominante începând din anii '50 şi până la sfârşitul anilor '70. Ele au fost urmate de o perioadă de activitate puternică a fenomenului El Niño care a durat până la începutul anilor 2000. În perioada actuală se constată o creştere a activităţii fenomenului de răcire La Niña.
Spencer a spus că este normal să se suspecteze că o activitate crescută a fenomenului La Niña ar putea fi în mare măsură responsabilă pentru faza actuală de oprire a încălzirii globale care a durat mai mult de un deceniu. Dacă acest lucru este adevărat atunci procesul de încălzire ar putea fi reluat atunci când actuala fază a ciclului El Niño-La Niña se va termina şi va fi urmată de o perioadă de încălzire specifică pentru El Niño.
Studiul a fost rezultatul unei dezbateri asupra problemei dacă norii sunt o parte a unui mecanism activ care provoacă încălzirea globală sau ei sunt doar un element pasiv ca răspuns la schimbările de temperatură.
„Ceea ce am descoperit este că pentru a explica datele obţinute prin satelit noi a trebuit să presupunem o schimbare a stratului de nori cu nouă luni înainte de vârful de activitate al fenomenelor El Niño sau La Niña", a spus Spencer. „Atunci când norii se modifică este nevoie de timp pentru ca această schimbare să provoace o modificare de temperatură".
„Noi obţinem cea mai bună potrivire cu observaţiile atunci când considerăm că norii provoacă unele dintre aceste schimbări de temperatură. Aceste modificări ale stratului de nori apar înainte ca temperatura să se modifice astfel încât ele nu pot fi cauzate de schimbările de temperatură".
Înainte de un eveniment de încălzire a Oceanului Pacific de tip El Niño, stratul de nori se reduce ceea ce permite ca mai multă energie solară să ajungă la suprafaţa Pământului şi să fie transformată în căldură. Pe de altă parte, înainte de o răcire a Oceanului Pacific caracteristică unui fenomen La Niña stratul de nori creşte şi el acoperă o suprafaţă mai mare a Pământului ceea ce înseamnă că el reflectă o cantitate mai mare de energie solară înapoi în spaţiu.
În timp ce modificările din stratul de nori intensifică încălzirea sau răcirea provocată de aceste fenomene oceanice, Spencer şi Braswell au constatat că două treimi din schimbările de temperatură de la suprafaţa oceanului ce au loc în timpul evenimentelor de tip El Niño şi La Niña sunt determinate de modificările ce se produc datorită amestecului maselor de apă ce au temperaturi diferite. O treime din aceste schimbări se datorează stratului de nori care se dovedeşte a fi o componentă importantă în acest proces, ceea ce schimbă în mod substanţial modul în care interpretăm cât de sensibil este sistemul climatic la emisiile de CO2.
Traducere de Cristian-George Podariu după 1950s-partly-el-nino, cu acordul editorului.
