Un lac gigantic de mult dispărut aflat de-a lungul Nilului Alb e posibil să fi fost un punct de oprire vital pentru primii oameni moderni care părăseau Africa. Arheologii sunt de părere că lacul de 45.000 de kilometric pătraţi, care, dacă ar mai fi existat în zilele noastre, ar fi unul dintre cele mai mari 10 lacuri de pe Pământ, s-a aflat la locul şi la timpul potrivit pentru cel puţin una dintre cele două mari migraţii.
Un exod i-a purtat pe oameni spre teritoriul Israelului de astăzi cu mai mult de 100.000 de ani în urmă, iar un altul a populat Eurasia cu 70.000 de ani în urmă.
Geologii au putut observa urmele unui lac antic în regiunea aridă care se află astăzi la sud de Khartoum, Sudan, dar erau mult prea vechi pentru a fi datate cu carbon, astfel încât nu au putut afla când a secat lacul. Aşa că Martin Williams de la Universitatea Adelaide din Australia a făcut echipă cu Tim Barrows de la Universitatea Exeter din Marea Britanie pentru a încerca alte tehnici de datare. Cei doi au colectat mostre de la sedimente ale unor ţărmuri de lac, iar Barrows le-a datat ca având o vechime de 109.000 de ani.
Barrows şi Williams au depistat urmele lacului cu apă dulce de mult dispărut pe o arie de 650 de kilometri de la Nilul Alb, unul dintre cei doi afluenţi principali ai Nilului. În anumite locuri lacul pare să se fi întins pe o suprafaţă de aproape 80 de km lăţime.
Dar lacul a ajuns în culmea extinderii sale în ultima perioadă interglaciară, un interval de timp cald înainte de ultima eră glaciară. Barrows este de părere că lacul nu şi-a putut păstra aceste dimensiuni pentru mult timp, deoarece sedimentelor de ţărm de lac găsite de el le-au trebuit ”mii de ani pentru a se forma, dar probabil că nu zeci de mii de ani”. Tehnicile sale de datare măsoară cât timp a trecut de când sedimentele au fost expuse, deci datele lui ne arată când a început lacul să se restrângă pentru prima oară.
Casă, dulce casă
Ultima perioadă interglaciară a fost de o importanţă crucială pentru primii oameni moderni, care apar conform datelor furnizate de fosile aproape cu 200.000 de ani în urmă, în Etiopia. Oase găsite în peşterile Qafzeh şi Es Skhul din Israel demonstrează că oamenii moderni au ajuns în estul Mediteranei cam acum 110.000, 100.000 de ani.
”Dar probe de ADN mitocondrial arată că populaţiile moderne din Eurasia au părăsit Africa mult mai târziu, aproximativ cu 72.000, 70.000 de ani în urmă”, este de părere Stephen Oppenheimer de la Universitatea Oxford. El crede că migraţia ulterioară a traversat gura Mării Roşii când datorită erei glaciare nivelul mărilor a scăzut cam cu 100 de metri.
"Un lac mare ca acesta ar fi fost un loc minunat unde să trăieşti şi ar fi putut susţine o populaţie mare, probabil oferind condiţii de pescuit şi de vânat şi este posibil ca oamenii să fi dorit să rămână în jurul lacului”, spune Oppenheimer.
Lacul nu era mai adânc de 12 metri şi ca şi alte lacuri de mică adâncime din medii aride, mărimea lui varia în funcţie de sezon. Dar acest fapt nu îi împiedica pe oameni să îl exploateze. ”Chiar şi în perioadele aride, marginile acestui lac îşi menţineau o anumită stabilitate", a declarat Laura Basell de la Universitatea Reginei din Belfast, Marea Britanie.
ADN-ul mitocondrial sugerează că populaţiile umane din Africa de Est s-au extins în urmă cu 100.000 de ani, atunci când lacul ar fi fost acolo. Basel a mai spus că alte situri au dezvăluit probe de umiditate cam în jurul datei când lacul exista, iar un fragment de craniu uman indică prezenţa oamenilor moderni în Sudan acum 130.000 de ani.
Până în prezent nu se poate însă confirma faptul că oamenii au trăit în zona lacului, pentru că există prea puţine situri arheologice cunoscute care să aparţină perioadei respective. Barrow a descoperit unele artefacte în zonă, dar niciunul nu are mai mult de câteva mii de ani vechime. El a mai spus că din cauza actualului conflict din regiune este prea periculos să se întoarcă pentru a continua excavaţiile. Cu toate acestea, antropologii sunt de părere că zona lacului a fost locuită.
Goniţi
Totuşi, pe măsură ce ploile musonice care hrăneau lacul s-au diminuat, acesta s-a tot împuţinat până când a dispărut. ”Dispariţia lacului a fost un dezastru pentru populaţia din zonă, care a fost forţată să se mute în altă parte”, a spus arheologul Ofer Bar-Yousef de la Universitatea Harvard.
Valea Nilului a fost o cale bună de ieşire, pe care migranţii s-ar putea să o fi urmat la nord de Marea Mediterană şi apoi circular spre capătul său de est, în Levant. Astfel dispariţia lacului ar putea explica prima migraţie din Africa.
Marele exod
S-ar putea ca lacul să fi fost important şi pentru cea de a doua migraţie, care a populat Eurasia, dar acest fapt este mai puţin clar. Depinde de cât timp s-a scurs până la dispariţia completă a lacului, un element pe care descoperirile lui Barrow nu îl lămuresc. Analizele cercetărilor lui arată doar când a început să se restrângă lacul.
Dacă o versiune restrânsă a lacului a mai durat până acum 70.000 de ani sau chiar cu puţin mai înainte, atunci înseamnă că zona lacului ar fi putut fi un loc de lansare pentru cea de a doua migraţie. Aceşti migranţi mai recenţi s-ar fi putut să fi urmat o altă rută prin ţinuturile muntoase ale Etiopiei spre ţărmurile Mării Roşii.
Cu toate acestea Barrow este sceptic. El spune că ”lacul dispăruse cu mult înainte, nu acum 70.000 de ani.”
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului longlost-lake-may-have-helped-humans-out-of-africa, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Daniela Albu
