Telescopul Hubble descoperă sursa Curentului lui Magellan

Astronomii ce utilizează telescopul spaţial Hubble al NASA/ESA au rezolvat misterul, ce durează de 40 de ani, privind sursa Curentului lui Magellan, ce reprezintă o lungă panglică de gaz ce se întinde, aproape pe jumătate, în jurul galaxiei noastre, Calea Lactee.

Noile observaţii Hubble au arătat că cea mai mare parte a acestui curent de gaz provine din Norul Mic al lui Magellan, fiind rupt din acesta în urmă cu două miliarde de ani în urmă, conţinând şi o parte mai mică provenită, mai recent, din vecinul său mai mare, Norul Mare al lui Magellan.

Aceste imagini arată o vedere la scară mare şi o vedere în detaliu a unei panglici lungi de gaz numită Curentul lui Magellan, care se întinde, aproape pe jumătate, în jurul galaxiei Calea Lactee.
Credit pentru imaginea radio şi imaginea în lumină vizibilă: David L. Nidever, NRAO/AUI/NSF and Mellinger, LAB Survey, Parkes Observatory, Westerbork Observatory şi Arecibo Observatory
Credit pentru imaginea radio: LAB Survey

Norii lui Magellan sunt două galaxii pitice ce orbitează în jurul galaxiei noastre şi ele se află la un capăt al unui uriaş filament de gaz cunoscut sub numele de Curentul lui Magellan. Încă de la descoperirea acestuia, la începutul anilor '70, astronomii s-au întrebat dacă acest gaz provine de la una sau de la ambele galaxii satelit ale Căii Lactee. În prezent, noile observaţii, efectuate cu ajutorul telescopului spaţial Hubble, arată că cea mai mare parte din gaz provine din Norul Mic al lui Magellan, fiind rupt din acesta cu aproximativ două miliarde ani în urmă, dar, în mod surprinzător, o regiune secundară din acest curent s-a format, mai recent, din Norul Mare al lui Magellan.

O echipă de astronomi a identificat sursa curentului de gaz prin utilizarea spectrografului Cosmic Origins Spectrograph (COS) al telescopului spaţial Hubble şi cu ajutorul observaţiilor efectuate cu ajutorul telescopului Very Large Telescope al ESO, prin măsurarea concentraţiei de elemente grele, precum oxigen şi sulf, în şase locuri aflate de-a lungul Curentului lui Magellan. COS a detectat aceste elemente chimice prin modul în care ele absorb lumina ultravioletă emisă de quasarii foarte îndepărtaţi, atunci când aceasta trece prin prim-planul curentului de gaz. Quasarii sunt nuclee galactice active, extrem de luminoase.

Echipa de astronomi a constatat o concentraţie scăzuta a oxigenului şi sulfului de-a lungul celei mai mari părţi din Curentul lui Magellan, ceea ce concordă cu concentraţiile de oxigen şi sulf observate în Norul Mic al lui Magellan din urmă cu două miliarde de ani, atunci când se crede că panglica de gaz s-a format.

În mod surprinzător, echipa de astronomi a descoperit un nivel mult mai ridicat de sulf într-o regiune mai apropiată de norii lui Magellan. „Am descoperit o concentraţie constantă de elemente grele în curentul de gaz până în momentul în care ne-am apropiat foarte mult de norii lui Magellan, ulterior concentraţiile elementelor grele au crecut", spune Andrew Fox, un membru al echipei de cercetare, susţinut de ESA, în cadrul Space Telescope Science Institute, SUA şi autorul principal al unuia dintre cele două noi studii ce au prezentat aceste rezultate. „Această regiune interioară este foarte similară în compoziţie cu Norul Mare al lui Magellan, sugerând că gazul a fost extras din această galaxie mult mai recent".

Această descoperire a fost neaşteptată, modelele computerizate ale curentului de gaz au prezis că gazul provine, în întregime, din Norul Mic al lui Magellan, care are o influenţă gravitaţională mult mai slabă decât a vecinului său mai mare.

„Deoarece atmosfera Pământului absoarbe lumina ultravioletă, este greu să se măsoare concentraţiile acestor elemente cu precizie, aşa încât este necesar să analizaţi partea ultravioletă a spectrului de frecvenţe pentru a le putea observa", spune Philipp Richter din cadrul University of Potsdam, Germania şi autorul principal al celui de-al doilea studiu. „În consecinţă, tu trebuie să mergi în spaţiu. Numai telescopul Hubble este capabil de a efectua măsurători de acest fel".

Toate galaxiile satelit aflate în jurul galaxiei Calea Lactee şi-au pierdut cea mai mare parte a conţinutului de gaz, cu excepţia Norilor lui Magellan. Deoarece aceste galaxii satelit sunt mult mai masive decât celelalte, ele pot capta acest gaz pe care-l utilizează în procesul de formare a noi stele. Cu toate acestea, Norii lui Magellan se apropie de Calea Lactee şi haloul său de gaz fierbinte. Şi pe măsură ce ele ajung mai aproape de noi, presiunea din acest halo fierbinte împinge gazul lor înapoi în spaţiu. Acest proces, împreună cu atracţia gravitaţionala dintre cei doi nori ai lui Magellan, se crede că a format Curentul lui Magellan.

„Explorarea originii unui curent atât de mare de gaz, aflat atât de aproape de Calea Lactee, este importantă" adaugă Fox. „Acum ştim care dintre vecinii noştri celebri, Norii lui Magellan, a creat această panglică de gaz şi care ar putea cădea, în cele din urmă, pe propria noastră galaxie, declanşând procesul de formare a noi stele. Este un pas important pentru înţelegerea modului în care galaxiile obţin gazul necesar formării de noi stele".