Astrofizicieni de la University of Santiago de Compostela (Spania) şi de la Byurakan Observatory (Armenia) au detectat o stea de luminozitate redusă care în secunde a ajuns la o strălucire foarte puternică, de aproape 15 ori mai luminoasă.
Este vorba de steaua eruptivă WX UMa. „Am înregistrat o erupţie puternică a stelei WX UMa, care a devenit de aproape 15 ori mai luminoasă într-un interval de 160 secunde", explică, în cadrul SINC, astrofizicianul Vakhtang Tamazian, profesor la University of Santiago de Compostela. Constatarea a fost publicată în Astrophysics' journal.
Stea eruptivă
Credit: Casey Reed/NASA
Această stea se află în constelaţia Ursa Mare, aflată la o distanţă aproximativă de 15,6 ani lumină de Pământ, ea făcând parte dintr-un sistem binar. Companioana sa strălucește de aproape 100 de ori mai puternic, cu excepția momentelor, cum ar fi cel observat, în care WX UMa devine foarte strălucitoare. Aceasta se poate întâmpla de mai multe ori pe an, dar nu la fel de puternic precum a fost înregistrat în acest caz.
Dr. Tamazian și alte cercetători au detectat această luminozitate excepțională de la Byurakan Observatory din Armenia. „În plus, în această perioadă de mai puțin de trei minute, steaua a suferit o schimbare spectrală bruscă de la tipul M la tipul B, cu alte cuvinte, temperatura acesteia a crescut de la 2.800 grade Kelvin (K) până la șase sau șapte ori mai mult decât atât."
Pe baza liniilor de absorbție spectrale, stelele sunt clasificate folosind litere. Stele tip M au o temperatură de suprafaţă cuprinsă între 2.000 şi 3.700 grade K iar cele de tipul B între 10.000 şi 33.000 grade K.
WX UMa aparţine grupului restrâns de „stele eruptive", o clasă de stele variabile care prezintă creşteri ale strălucirii de până la 100 de ori sau mai mult într-un interval de secunde sau minute. Aceste creşteri sunt bruşte şi imprevizibile, practic aleatoare, de fapt. Stelele revin apoi la starea lor normală în câteva zeci de minute.
Oamenii de ştiinţă nu ştiu cum are loc acest fenomen, dar ştiu cum se dezvoltă: „Dintr-un anumit motiv apare un mic centru de instabilitate în plasma stelei care provoacă turbulenţe în câmpul său magnetic", explică Tamazian. „Are loc apoi o reconectare magnetică, o conversie de energie din câmpul magnetic în energie cinetică, pentru a recupera stabilitatea de flux, la fel cu ceea ce se întâmplă într-o descărcare electrică".
În continuare energia cinetică din plasmă se transformă în energie termică în straturile superioare ale atmosferei şi în coroana stelei. Creşterea semnificativă în temperatură şi luminozitate a stelei le permite astronomilor a detecta schimbările în spectrul de radiaţii.
„Monitorizarea fotometrică și spectroscopică a acestor tipuri de stele eruptive este foarte relevantă, deoarece ele ne oferă nouă informații despre stările tranzitorii și procesele fizice care sunt cheia pentru a studia formarea și evoluția stelelor", explica Tamazian.
În plus, în cazurile sistemelor binare, cum ar fi cel care reuneşte WX UMa cu companioana sa, „observarea erupţiilor dobândeşte o importanţă deosebită, deoarece putem investiga dacă există o relaţie între frecvenţa de producere a exploziilor şi poziţia perechii de stele pe orbita lor, o întrebare care rămâne deschisă".
Pentru a efectua acest studiu, în care s-au studiat stele eruptive şi din alte sisteme binare (HU Del, CM Dra şi VW Com), s-a folosit camera Scorpion a Byurakan Astrophysical Observatory. Acest aparat de fotografiat permite detecţia atât a spectrului cât şi a luminozităţii acestor obiecte.
Stelele eruptive sunt intrinsec slabe și, prin urmare, pot fi observate doar la distanțe relativ mici în termeni astronomici, în special din apropierea Soarelui, până la o distanță de câteva zeci de ani-lumină.
Traducere de George-Cristian Podariu după flare-star-wx-uma-brighter cu acordul editorului
