Trimiterea de mesaje în spaţiu ar putea fi cea mai bună cale pentru noi, pământenii, de a găsi inteligenţe extraterestre, dar, de asemenea, ne poate supune unui risc major: alertarea extratereştrilor ostili în legătură cu existenţa noastră.
Teoria jocurilor ne-ar putea oferi o cale de a rezolva această dilemă.
Până în prezent, căutarea inteligenţelor extraterestre (SETI) s-a restrâns de cele mai multe ori la ascultarea unor semne de tehnologie din alte părţi. Numai câteva încercări au fost făcute pentru a transmite mesaje înspre stelele îndepărtate. Mulţi oameni de ştiinţă sunt împotriva acestei strategii SETI active pentru că se tem că ne-am putea revela prezenţa. Dacă toţi extratereştrii gândesc în acelaşi mod, atunci niciunul dintre ei nu va transmite, prin urmare şansa de a ne detecta unul pe celălalt este limitată.
Pentru a cântări potenţialele pierderi sau câştiguri, Harold de Vladar de la Institutul de Ştiinţă şi Tehnologie din Klosterneuburg, Austria, s-a orientat înspre dilema prizonierului, o problemă din teoria jocurilor în care doi prizonieri aleg între ori a-şi admite o crimă comună ori a păstra tăcerea, fiind prevăzute sentinţe diferite în funcţie de ceea ce ei răspund. Un prizonier individual scapă basma curată dacă îşi acuză partenerul care rămâne tăcut, în timp ce partenerul tăcut obţine o sentinţă maximă. Dacă ei se acuză reciproc, fiecare dintre ei obţine o sentinţă medie. Prin contrast, dacă amândoi păstrează tăcerea, amândoi primesc doar un avertisment – cel mai bun rezultat global.
De Vladar crede că dilema SETI este în mod esenţial o problemă de acelaşi fel, dar în mod invers. Tăcerea mutuală a prizonierilor este echivalentă cu transmisiile mutuale ale extratereştrilor, oferind cele mai bune rezultate ambelor civilizaţii. În timp ce un prizonier egoist acuză, o civilizaţie egoistă este civilizaţia care păstrează tăcerea, aşteptând ca altcineva să-şi asume responsabilitatea semnalizării “Noi suntem aici!” către restul universului.
Aceasta l-a condus pe de Vladar să aplice matematica dilemei prizonierilor asupra SETI (International Journal of Astrobiology (IJA), doi.org/jx7). În varianta clasică a dilemei prizonierilor, fiecare dintre ei se acuză în mod egoist unul pe celălalt. Dar având în vedere că noi nu cunoaştem caracterul fiecărui extraterestru care există şi având în vedere şi faptul că este dificil să aproximezi valoarea beneficiilor pentru ştiinţă, cultură şi tehnologiilor obţinute ca urmare a descoperirii unei civilizaţii avansate, de Vladar a folosit o valoare schimbătoare pentru recompensarea găsirii unor extratereştri precum şi a costului cazului în care extratereştri ostili ne-ar găsi pe noi. Rezultatul a fost o gamă de strategii de transmisiune optime. “Nu este important dacă să o facem sau nu, ci cât de des să o facem”, spune de Vladar.
O perspectivă interesantă a fost aceea că, atunci când măreşti frecvenţa recompenselor datorate găsirii extratereştrilor, poţi să diminuezi frecvenţa transmisiunilor, în acelaşi timp păstrând beneficiile aşteptate pentru pământeni la acelaşi nivel.
Abilitatea de a păstra transmisiunile la nivel minim este o veste bună, pentru că acestea presupun nişte costuri – înconjurarea planetei noastre cu transmiţători nu este o misiune foarte ieftină – şi au ca riscuri penalităţi catastrofale, cum ar fi războiul interstelar.
Seth Shostak de la Institutul SETI din Mountain View, California, spune că teoria jocurilor este o abordare bună, dar că există prea multe necunoscute. Poate că extratereştrii nu transmit în mod activ pentru că nu au nevoie să o facă. Shostak a arătat recent că o civilizaţie chiar şi numai cu puţin mai avansată ca a noastră şi-ar putea folosi soarele ca o “lentilă gravitaţională”. O astfel de lentilă ar putea detecta luminile din New York City chiar şi de la 500 de ani-lumină depărtare, odată ce lumina ar fi dispus de timpul necesar călătoriei pe acea distanţă (IJA, doi.org/jx8). Şi există cu siguranţă sisteme solare extraterestre care sunt cu mult mai apropiate de noi decât atât.
Pământul a transmis deja în mod accidental semnale radio şi TV în ultimul secol, semnale care este posibil să fi fost deja recepţionate. “Orice societate aflată cel puţin la câteva secole distanţă de inventarea radioului îşi va da seama de faptul că nu cu ajutorul transmisiunilor premeditate va fi descoperită”, spune Shostak. Repede, stingeţi luminile!
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Search for aliens poses game theory dilemma, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu
