schimbari climatice EuropaEuropa se află într-o cursă contracronometru privind schimbările climatice. Cu puţine speranţe pentru un acord global de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, se aşteaptă înainte de 2100 o creştere a temperaturii cu 3 sau 4 °C peste nivelurile preindustriale.

 

 

 

Ceea ce înseamnă că ţările au la dispoziţie doar nişte zeci de ani ca să se pregătească.

Un raport recent al Agenţiei Europene pentru Mediu (EEA) prezintă modul în care s-a schimbat clima pe întreg continentul şi ce se va întâmpla în continuare. Pentru prima dată avem o imagine de ansamblu destul de clară. De la remodelarea oraşelor până la consolidarea şi apărarea zonelor de coastă, cum vor trebui să se schimbe ţările pentru a supravieţui?


Cum vom supravieţui valurilor de căldură

Temperaturile extreme devin tot mai frecvente, aşa încât toată Europa va trebui să facă faţă unor valuri de căldură din ce în ce mai frecvente şi mai grave. Regiunile sudice vor avea cel mai mult de suferit, deoarece acestea sunt deja mai calde şi se vor încălzi mai rapid decât media europeană, împreună cu zona Arcticii. Dar şi nordul Europei se va confrunta cu mai multe valuri de căldură. Căldura extremă poate ucide în special oamenii în vârstă. ”Avem o populaţie îmbătrânită, care este mult mai vulnerabilă” a spus Jacqueline McGlade de la EEA.

Multe oraşe mediteraneene pot face faţă valurilor de căldură. Ele au de obicei străzi înguste şi umbroase şi nu prea mult beton care să radieze căldura. ”În nord nu suntem pregătiţi”, a mai spus McGlade. Valurile de căldură din 2003 au ucis 35.000 de persoane, majoritatea din Franţa şi în special din Paris. McGlade este de părere că oraşele nordice ar trebui să devină mai  ”mediteraneene” şi să îşi schimbe arhitectura şi aspectul , cu mai multe spaţii verzi şi mai puţin beton şi asfalt. Aceste schimbări ar putea ajuta oraşele să facă faţă mai bine inundaţiilor. Expunerea solului ajută la scurgerea apei aduse de inundaţii, în timp ce în oraşele pline de beton, apa nu are unde să se ducă.


Cum vom merge cu greu prin apă

Toată Europa se va confrunta cu inundaţii mai frecvente - precum cea cu care se confruntă acum Marea Britanie - dar ţările nordice şi vestice vor fi cele mai grav afectate. Ele vor purta povara celor mai multe furtuni venite din Atlantic, care vor fi înrăutăţite de creşterea abruptă a nivelului mării odată cu topirea gheţii arctice.

Datorită faptului că zone precum Marea Nordului sunt înguste, nivelul mării va creşte mai mult la nord decât la sud. Zonele joase de coastă vor dispărea treptat. Alte coaste vor fi erodate mai repede. Furia furtunilor va creşte şi va cuprinde din ce în ce mai mult uscat. O mare parte a Olandei se află sub nivelul mării şi a luptat îndelung pentru a nu fi învinsă de ape. Şi alte ţări ale Europei urmează să se confrunte cu astfel de probleme. Olanda s-a retras deja din unele regiuni, evacuând comunităţi întregi pentru a permite extinderea zonelor umede. Au fost construite case amfibii, care plutesc la suprafaţa apei când au loc inundaţii. Litoralul european este mult prea vast pentru a fi salvat, dar porturi importante ca Londra sau Copenhaga trebuie să îşi consolideze apărarea împotriva mării.



Cum vom păstra luminile aprinse

Mai multe surse de energie vor avea de luptat într-un viitor fierbinte, dar unele se vor descurca mai bine. Zonele montane, cum ar fi Alpii şi Scandinavia, se bazează pe baraje hidroelectrice. Acestea au nevoie de un flux constant de apă pe tot parcursul anului, dar ”până în 2050 ar putea funcţiona la toţi parametrii pe timpul iernii, în timp ce vara s-ar opri cu totul”, a mai spus McGlade. Energia suplimentară iarna ar putea fi un lucru bun, dar nu şi inconsecvenţa.

Centralele nucleare produc mari cantităţi de energie pe care ne putem baza, cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră. Dar multe dintre aceste centrale nucleare se află în regiuni de coastă, pentru a avea acces uşor la apa mării în scopul răcirii, ceea ce le face vulnerabile la creşterea nivelului mării. Dezastrul de anul trecut, de la centrala Fukushima Daiichi din Japonia, ne-a reamintit ce poate merge rău în acest domeniu. Digurile nu au fost îndeajuns de înalte pentru a face faţă la tsunami, iar generatoarele de rezervă au fost distruse. Dacă dorim mai multă energie nucleară, centralele vor trebui mai bine protejate sau vor trebui folosite alte metode de răcire.

Partea bună este că nordul Europei ar putea produce mult biocombustibil, datorită lungirii anotimpurilor. Acest lucru va face posibilă extinderea culturilor în locuri precum Scandinavia. S-ar putea ca grâul să supravieţuiască greu în solul scăldat de ploaie, dar culturile de biocombustibil cum ar fi salcia vor prospera.


Cum vor fi hrănite masele

Producţia de recolte se confruntă cu un hăţiş de probleme: lipsa de apă în sud, inundaţiile şi furtunile în nord şi valuri frecvente de căldură peste tot. Ţările mediteraneene vor trebui să renunţe la multe cereale, deoarece din punct de vedere economic  va fi mult prea cald pentru creşterea acestora.  Agricultorii vor trebui să se reorienteze spre recoltele tolerante la secetă cum ar fi sorgul şi meiul. Ţările mai sărace din sud-est: Bulgaria, România şi Turcia sunt la mare risc, dar dacă ar fi irigate eficient ar putea deveni grânarul continentului. ”Aceste ţări au un potenţial enorm de a ajuta la hrănirea Europei”, a declarat McGlade.

Marea Britanie ar avea de profitat, după părerea lui Deborah Hemming de la Biroul Meteorologic din Exeter, deoarece temperaturile ridicate vor însemna o durată mai mare de creştere a plantelor, cu toate că aceasta va fi însoţită de mai multe furtuni. Pescuitul va fi, de asemenea, afectat, pe măsură ce speciile marine se vor muta spre nord în căutarea unor ape mai răcoroase.


Menţinerea pe linia de plutire

Economia Europei se confruntă cu destule probleme pe măsură ce ţările se luptă să îşi revină din criza financiară din 2008. Ne putem aştepta la mai rău. "Schimbările climatice sunt o perdea de fum în faţa unor alte posibile crize financiare,” a mai spus McGlade. În timp ce ţările bogate ar mai putea găsi o cale de ieşire într-o anumită măsură, investind în măsuri de adaptare, de exemplu în diguri maritime, ţările sărace nu au această posibilitate”, am mai spus McGlade. ”Decalajele care există în prezent vor continua să se adâncească”. Inegalitatea se reflectă în gradul de pregătire al ţărilor pentru a face faţă acestor dezastre. Numai 14 ţări au prezentat Uniunii Europene aşa-numitul Plan de Adaptare Naţională, toate dintre acestea fiind nordice şi vestice. Ţările trebuie să îşi construiască un sistem de economisire pentru a putea plăti costul unor dezastre viitoare, cum ar fi inundaţiile, a spus Christian Egelhofer, de la Centrul de Studii Politice Europene din Bruxelles. Dar este foarte greu, dat fiind că economiile lor sunt deja blocate. Cele mai sărace ţări sud-est europene, ca Bulgaria, nu se vor putea adapta fără ajutor din afară. Ţările mici - ca Elveţia - se află într-un grad mare de risc, a mai spus Egelhofer, deoarece un singur dezastru le poate deraia economia. ”Şi nu există nicio modalitate prin care s-ar putea compensa aceste pierderi”.

Ţările mediteraneene sunt vulnerabile nu numai din cauza problemelor lor financiare, dar şi din cauza dependenţei lor de agricultură şi turism. ”O treime din turismul global este deţinută de spaţiul mediteranean”, a subliniat Egelhofer. ”Este un sistem extrem de vulnerabil”. Aceste ţări vor trebui să găsească noi modalităţi pentru a-şi asigura traiul.



Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Europe in 2050: a survivor's guide to climate change, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Daniela Albu

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.