Purificatoarele de aer portabile destinate limitării răspândirii infecțiilor în interior sunt rareori testate pentru a vedea cât de bine îi protejează pe oameni și foarte puține studii evaluează efectele lor potențial nocive.
Aceasta este concluzia unei analize detaliate a aproape 700 de studii, la care am lucrat, publicată în revista Annals of Internal Medicine.
Multe virusuri respiratorii, precum cele care provoacă gripa sau COVID-19, se pot răspândi prin aerul din interior. Tehnologii precum filtrele HEPA, lumina ultravioletă și proiectele speciale de ventilație – cunoscute colectiv sub numele de măsuri inginerești de control al infecțiilor – sunt concepute pentru a curăța aerul din interior și pentru a împiedica răspândirea virusurilor și a altor agenți patogeni.
Împreună cu colegii noștri din trei instituții academice și două agenții guvernamentale de cercetare am identificat și analizat fiecare studiu care a evaluat eficiența acestor tehnologii publicat din anii 1920 până în 2023 – în total 672.
Aceste studii au evaluat performanța în trei moduri principale: unele au măsurat dacă intervențiile au redus infecțiile la oameni; altele au folosit animale precum porcușori de Guineea sau șoareci; iar restul au prelevat mostre de aer pentru a determina dacă dispozitivele au redus numărul de particule mici sau de microbi din aer.
Doar aproximativ 8% dintre studii au testat eficiența pe oameni, în timp ce peste 90% au testat dispozitivele în spații neocupate.
Am constatat variații semnificative între diferitele tehnologii. De exemplu, 44 de studii au examinat un proces de curățare a aerului numit oxidare fotocatalitică, ce produce substanțe chimice ce ucid microbii, dar doar unul dintre acestea a testat dacă tehnologia previne infecțiile la oameni.
Alte 35 de studii au evaluat tehnologii pe bază de plasmă pentru distrugerea microbilor, însă niciunul nu a implicat participanți umani.
De asemenea, am găsit 43 de studii despre filtre care încorporează nanomateriale concepute pentru a captura și distruge microbii; din nou, niciunul nu a inclus testări pe oameni.
De ce contează
Pandemia de COVID-19 a arătat cât de disruptive pot fi infecțiile transmise prin aer – cu un cost de milioane de vieți la nivel mondial, supraîncărcarea sistemelor de sănătate și închiderea școlilor și a locurilor de muncă. Primele studii au arătat că virusul COVID-19 se răspândea prin aer. În mod logic, îmbunătățirea calității aerului din interior pentru a elimina virusul a devenit o prioritate majoră pentru protejarea oamenilor.
Găsirea unor metode eficiente de eliminare a microbilor din aerul interior ar putea aduce beneficii profunde sănătății publice și ar putea contribui la limitarea pagubelor economice în viitoarele pandemii. Măsurile inginerești de control al infecțiilor ar putea proteja oamenii în mod pasiv, în fundalul vieții de zi cu zi, fără niciun efort din partea lor.
Companiile care produc purificatoare de aer portabile cu tehnologii de distrugere a microbilor au făcut afirmații ambițioase despre cât de eficient purifică acestea aerul și previn infecțiile. Aceste produse sunt deja promovate pentru utilizare în creșe, școli, clinici medicale și locuri de muncă. Am constatat că majoritatea nu au fost testate corespunzător pentru eficacitate.
Fără dovezi solide din studii pe oameni, este imposibil de știut dacă aceste promisiuni corespund realității. Constatările noastre sugerează că consumatorii ar trebui să fie prudenți atunci când investesc în dispozitive de curățare a aerului.
Diferența dintre afirmațiile de marketing și dovezile privind eficiența nu este, poate, surprinzătoare, dar miza este mai mare.
Unele dintre aceste tehnologii generează substanțe chimice precum ozonul, formaldehida și radicalii hidroxil pentru a ucide microbii – substanțe care pot fi nocive pentru oameni dacă sunt inhalate.
Siguranța acestor produse ar trebui să fie cerința de bază înainte de implementarea lor pe scară largă.
Totuși, dintre cele 112 studii care au evaluat multe dintre aceste tehnologii de distrugere a agenților patogeni, doar 14 au testat produsele secundare nocive. Aceasta contrastează puternic cu cercetarea farmaceutică, unde testarea siguranței este o practică standard.
Ce încă nu se știe
Peste 90% din toate studiile au testat aceste tehnologii analizând aerul însuși; de exemplu, măsurând cât de bine au fost eliminate gazele experimentale, particulele de praf sau microbii din aer.
Ideea este că un aer mai curat ar trebui să însemne șanse mai mici de infecție. Dar, în ceea ce privește curățarea aerului, cercetătorii nu știu încă în ce măsură aceste măsurători reflectă reducerea reală a infecțiilor la oameni.
Identificarea opțiunilor cele mai sigure și mai eficiente va necesita evaluarea acestor tehnologii pentru produsele secundare toxice și testarea lor în condiții reale, care includ oameni.
De asemenea, standardizarea modului în care se măsoară eficiența și potențialele efecte nocive va ajuta la luarea unor decizii bazate pe dovezi cu privire la îmbunătățirea calității aerului în locuințe, școli, unități medicale și alte spații interioare.
Traducere după Most air cleaning devices have not been tested on people de Amiran Baduashvili, profesor asociat de medicină, University of Colorado Anschutz Medical Campus, și Lisa Bero, profesor de medicină și sănătate publică, University of Colorado Anschutz Medical Campus.
