Satelitul românesc Goliat aşteaptă în Guiana Franceză încărcarea la bordul rachetei Vega pentru ceea ce va fi prima misiune românească în jurul Pământului. Lansarea sa a fost amânată încă o dată, din decembrie acest an pentru ianuarie 2012.
Prima platformă spaţială construită în România, nanosatelitul de tip Cubesat denumit Goliat, a fost amânat de mai multe ori succesiv din cauza întârzierii intrării în operare a lansatorului european.
Dacă în prima fază aceste probleme s-au datorat exclusiv testelor efectuate la motoarele rachetei, în ultimul timp problemele de natură tehnică au fost la spaceportul european din Guiana Franceza, acolo unde divizia ArianeSpace îşi desfăşoară activitatea.
Aşa cum anticipam într-un articol precedent (când am luat în calcul agenda încărcată a inginerilor de la ArianeSpace - ocupaţi pe 3 planuri cu cele trei rachete ale diviziei: Ariane 5, Soyuz şi Vega, cât şi experienţa anilor trecuţi, când decembrie nu a fost cea mai productivă luna a anului), lansarea a fost încă o dată amânată - din decembrie 2011 în ianuarie 2012.
Noile componente ale rachetei au fost încărcate la începutul lunii, o parte din portul italian Livorno, iar celelalte din Rotterdam. De acolo ele vor face o călătorie transatlantică de 18 zile până în portul Cayenne din Guiana Franceza.
Primul test, aşa-numitul ‘Flight Readiness Review’, va fi iniţiat pe 13-14 octombrie, urmat de o campanie intensivă de verificări pentru lansare, începând cu noiembrie 2011.
Chiar dacă şi data vehiculată acum - ianuarie 2012 - nu este sigură (existând în continuare posibilitatea unei decalări de program dacă lucrurile nu merg bine din punct de vedere tehnic), o mică întârziere este mai puţin importantă atâta timp cât zborul în sine va fi un succes (cu atât mai mult cu cât sateliţii încărcaţi la bord nu au o mare valoare economică, deci nu există o presiune financiară, ci au mai degrabă o valoare simbolică, cum este cazul platformei coordonate de Rosa care doreşte să marcheze debutul României în spaţiu).
Aşa cum am făcut pe tot parcursul acestui proiect, SpaceAlliance va încerca să urmărească cu atenţie acest subiect şi să ofere cititorilor de limba română informaţii despre orice alte modificări care ar putea interveni.
ArianeSpace este cunoscută în special prin principală sa piesă de rezistenţă - veterana Ariane 5, dar, ca parte a noii strategii de management, compania intenţionează să se reorienteze şi pe segmentele lansărilor medii şi mici, venind astfel în întâmpinarea cerinţelor clienţilor săi din întreaga lume. Se speră astfel ca parte din operaţiuni să se transfere treptat spre aceste nişe şi astfel să se depăşească recordul stabilit anul trecut, când au fost acoperite aproximativ 60% din totalul lansărilor de sateliţi de telecomunicaţie geostaţionari la nivel global.
Vestea bună este că agenda începe să revină la normal, după nenumărate amânări în trecut - zborul inaugural al lui Soyuz 2-1b din Kourou fiind programat pentru 20 octombrie, iar cel al lui Vega, aşa cum aminteam, pentru ianuarie 2012.
Relatăm recent într-un articol despre documentul VERTA - ‘Vega Research and Technology Accompaniment Program’, cel care punea bazele producţiei de serie pentru componentele noului lansator - acoperind în prima fază 5 noi misiuni în afară zborului de test (pe lista sponsorizării pentru acest program aflându-se sateliţii europeni ADM Aeolus, Lisa Pathfinder, constelaţia Swarm şi IEV –‘Intermediate Experimental Vehicle’). Spuneam atunci că proiectul Vega se mută astfel din faza de proiectare şi dezvoltare în cea de exploatare propriu-zisă.
În această mare operaţiune numită Vega sunt implicate direct 7 ţări europene (Italia, Franţa, Spania, Belgia, Olanda, Elveţia şi Suedia), prim-contractor fiind compania italiană ELV SpA ale cărei acţiuni sunt deţinute de Avio SpA (70%) şi Agenţia Spaţială Italiană ASI (30%).
Grupul va fi reprezentat de ArianeSpace, cea care va oferi spre comercializare serviciile noii rachete şi va avea grijă de operaţiunile de lansare.
Vega intenţionează să se poziţioneze pe nişa lansatoarelor mici, undeva sub Ariane5 (lansatorul de clasă mare al lui ArianeSpace) şi noul venit - versiunea modernizată Soyuz (care va opera în segmentul mediu).
ArianeSpace nu avea un lansator pe această nişă, dar se estimează că Vega va deservi în medie cel puţin 2 lansări pe an.
Racheta, care are o masă de 137 tone, o lungime de 30m şi un diametru de 3m, este una în patru trepte - un motor de tip P 80 folosind combustibil solid pentru prima treaptă - cu o forţă maximă dezvoltată de 3040kN şi un timp de ardere de 107s, un motor de tip Zefiro 23 alimentat tot de combustibil solid - cu o forţă maximă de 1200kN şi un timp de ardere de 71s, ca şi treapta a treia, unde acţionează un motor de tip Zefiro 9 - cu o forţă dezvoltată de 213kN şi un timp de ardere de 117s, şi o treaptă finală (a patra) alimentată de combustibil lichid şi propulsată de un motor de tip AVUM – Attitude and Vernier Upper Module - cu o forţă de 2.45kN şi un timp de ardere de până la 315s.
În ceea ce priveşte performanţele tehnice, lansatorul este capabil să înscrie pe o orbită circulară cu altitudinea de 700 km o masă de până la 1500 kg (de obicei segmentul sateliţilor ştiinţifici de observare a Pământului).
Vega va folosi în spaceportul din Guiana Franceza complexul ELA-1, care a deservit între 1979 şi 1989 rachetele Ariane1 şi Ariane3. Acesta însă a trebuit să fie modernizat, începând de la hangarul propriu-zis şi continuând cu sistemele de alimentare electrică, de protecţie, de control şi, nu în ultimul rând, cu sistemele mecanice de transport (lifturi, macarale etc). În plus, este vorba şi despre o nouă platformă mobilă care va transporta racheta şi care va avea o înălţime de 50m şi o viteză de 5m/minut, fiind capabilă să acopere o distanţă de 80m între poziţia operaţională şi locul de parcare.
Perioada de pregătire a unui zbor - aşa-numita “launch campaign” - a fost mărită de asemenea de la 2-3 săptămâni la 42 de zile pentru a asigura că fiecare zbor este supervizat corespunzător, fără presiunea timpului, mai ales că ESA îşi doreşte pe viitor o serie de minimum 4 lansări anuale ale noii rachete.
Vizualizează baza spaţială din Kourou/Guiana Franceza:
http://www.spacealliance.ro/plugin/gei-gs.aspx
Câteva cuvinte despre primul satelit românesc
Proiectul Goliat a fost iniţiat în anul 2005 de agenţia spaţială romana ROSA, beneficiind de un buget de 1.500.000 de RON (declarat în 2005). Tot ROSA s-a ocupat de managementul şi coordonarea consorţiului de firme private care au beneficiat de contracte în cadrul acestui proiect.
Este vorba de un nanosatelit de 1kg şi 10x10x10 cm bazat pe standardul american Cubesat, având la bord o serie de experimente ştiinţifice: determinarea fluxului de meteoriţi (SAMIS), măsurarea dozei de radiaţii cosmice la nivelul orbitei terestre (Dose-N) şi captarea de imagini cu suprafaţa Pământului folosind o cameră de observaţie de 3 megapixeli instalată la bord şi cu o rezoluţie la sol de aproximativ 21x28m.
Goliat va fi lansat într-o orbită eliptică cu înălţimea variind între 357 şi 1447 km şi înclinaţie de 71 de grade şi va fi operat cu ajutorul a două staţii de sol - una situată la Măgurele şi cealaltă la Mărişel, lângă Cluj.
Proiectului românesc şi altor 8 sateliţi din aceeaşi categorie li s-a oferit şansa de a fi lansaţi gratis în zborul inaugural de test al rachetei europene Vega (o parte dintre ei venind din ţări ce se află în faza de preaderare la Agenţia Spaţială Europeană, aşa cum este şi cazul României, şi care încep prin aceste prime programe naţionale să îşi manifeste interesul faţă de domeniul spaţial) :
-SwissCube (École Polytechnique Fédérale de Lausanne, Switzerland),
-Xatcobeo (University of Vigo and INTA, Spain),
-UNICubeSAT (University of Rome, Italy),
-Robusta (University of Montpellier 2, France),
-AtmoCube (University of Trieste, Italy),
-e-st@r (Politecnico di Torino, Italy),
-OUFTI-1 (University of Liège, Belgium),
-PW-Sat (Warsaw University of Technology, Poland).
Aceşti 9 sateliţi Cubesat se vor adăuga încărcăturii principale LARES (LAser RElativity Satellite) şi unui alt satelit italian- ALMASat (prescurtare de la ALma MAter SAtellite), o misiune demonstrativă dezvoltată începând cu anul 1993 de Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii din Bologna, care, ca şi predecesoarele programe realizate în Italia (Unisat1 şi Unisat2), are la bază un concept modular capabil să integreze pe viitor o gamă largă de experimente ştiinţifice la un preţ de construcţie scăzut.
România mai participa în două proiecte europene, două din instituţiile de învăţământ din Bucureşti, respectiv Universitatea Politehnică din Bucureşti şi Universitatea Bucureşti fiind incluse pe lista centrelor de cercetare care vor contribui la dezvoltarea programelor ESMO şi ESEO.
România va participa în 2014 într-o misiune spaţială europeană spre Lună:
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=201006091129
ESEO sau European Student Earth Orbiter este al treilea satelit dezvoltat în cadrul programului “Education Satellite Programme”- un microsatelit care de la nivelul unei orbite LEO va capta imagini ale Pământului, va măsura nivelul radiaţiilor şi va testa noi tehnologii spaţiale (o cameră stelară şi un aşa-numit “reaction wheel”). În acest proiect UPB va trebui să dezvolte partea de structură.
ESMO sau European Student Moon Orbiter va fi primul satelit educaţional trimis spre Lună cu tehnologie inspirată de cea folosită de misiunea Smart1 şi al patrulea satelit din programul “Education Satellite Programme”. Contractorul principal este Surrey Satellite Technology Limited din Anglia, iar subcontractori sunt mai multe universităţi din ţări membre sau aflate în colaborare cu ESA. România este prezentă în proiect prin Universitatea Politehnică Bucureşti, responsabilă pentru 2 din subsistemele satelitului (ADCS şi structură) şi prin Universitatea Bucureşti, responsabilă pentru dezvoltarea experimentului care vizează monitorizarea radiaţiei.
Linkuri relevante:
Model virtual al primului satelit românesc
http://www.spacealliance.ro/plugin/3dsat.aspx
Articolul original, "Satelitul romanesc Goliat asteapta in Guiana Franceza incarcarea la bordul rachetei Vega", a fost preluat de pe site-ul SpaceAlliance.ro, cu acordul editorului.
