Credit imagine: pnas.org

Interesat sau nu de știință, probabil că ai dat peste știrea care a împânzit presa din toată lumea conform căreia cercetători americani au creat primii roboți vii, denumiți xenoboți, care au început să se reproducă. Și încă într-un mod complet nou, adică nu se reproduc nici ca plantele, nici ca animalele. Ci ca... xenoboții.

De la CNN la... ce ziar românesc vreți, toți sunt extaziați de roboții vii care fac alți roboți vii. Suntem într-un film SF!

Mi-e greu să înțeleg ce înțelege din știrea asta un cititor de bună credință, interesat de realizarea științifică în sine. În opinia mea această denumire a unui grup de celule stem de la o broască africană numită Xenopus laevis drept „roboți vii” este înșelătoare. Cum adică „roboți”? Și cum adică „vii”? Și ce ar trebui să fie mai uimitor: că o grupare de celule este denumită „robot” ori că aceeași grupare de celule este numită „vie”?

Și mai e o afirmație interesantă ascunsă prin știrile care reflectă cercetarea: că „roboții vii” sunt rezultatul inteligenței artificiale.

Mi-a plăcut mult îngrijorarea celor de la SpotMedia: „Dacă biotehnologia capabilă de autoreproducere stârneşte îngrijorări, cercetătorii asigură că aceste maşinării vii nu au părăsit laboratorul şi au fost distruse cu uşurinţă, fiind biodegradabile, în timp ce tehnologia este reglementată de experţi în etică”. Asta pentru a evita un exod masiv al românilor către planeta Marte, probabil :). Căci cine se simte sigur cu o armată de xenoboți pe Terra? Dar e ok, celulele n-au scăpat din laborator! Au fost distruse de cercetătorii care le-au făcut! O atare îngrijorare venită din partea jurnaliștilor e semnul clar că nu au înțeles nimic din ce au publicat. Și faptul că vorbesc despre „mașinării” indică același lucru: au tradus ei ceva, dar nu au înțeles nimic despre subiectul despre care au scris.


De fapt, despre ce este vorba?

Lucrarea originală a fost publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America cu titlul „Kinematic self-replication in reconfigurable organisms” (Autoreproducerea cinematică la organisme reconfigurabile).

Iată cum își prezintă cercetătorii lucrarea: „Aproape toate organismele se reproduc în urma unui proces de creștere, urmat de „producerea” unor urmași. Unele molecule se reproduc însă pe fondul unei mișcări, nu prin creștere: găsesc și combină componente în copii similare. Noi arătăm că grupuri de celule, dacă sunt separate de un organism în dezvoltare, pot găsi și asambla celule libere în grupuri care arată și se mișcă ca cele „mamă” și că această abilitate nu trebuie să fie dezvoltată sau introdusă prin manipulare genetică. În cele din urmă, arătăm că inteligența artificială poate proiecta clustere de celule care se reproduc mai bine și pot efectua sarcini utile în timp ce fac acest lucru. Acest lucru sugerează că tehnologii viitoare pot deveni mai utile, cu puțin sprijin extern, pe măsură ce se răspândesc și că viața ascunde comportamente surprinzătoare, care așteaptă să fie descoperite”.


În esență, ce au anunțat oamenii de știință americani a fost că au optimizat o modalitate de a face ca grupuri mobile de celule să organizeze alte celule în grupuri mai mici care, în condițiile potrivite, ar putea fi ele însele mobile. Cercetătorii numesc acest proces „auto-reproducere cinematică”, deși nu este chiar fidel realității, căci copiile au nevoie de ajutor uman pentru a începe să se miște, sunt mai mici decât originalele, iar procesul de reproducere se oprește după doar câteva cicluri.

Cercetătorii au izolat inițial celule de la embrioni de broască. Aceste celule au capacitatea de a sta împreună ori de a forma aglomerări de celule, dacă sunt răspândite într-o cultură de astfel de celule într-un vas Petri de laborator.

A doua caracteristică relevantă a celulelor este aceea că se pot auto-organiza, celulele de la exteriorul unei aglomerări de celule având cili, care ajung să se sincronizeze, împingând fluidul mediului de cultură și rotind „mingea” de celule în cerc. Aceasta este, într-adevăr, o realizare / constatare importantă.

Aceștia sunt „roboții vii” anunțați peste tot în presă. Despre ei s-a mai publicat și în martie în ScienceRobotics, dar CNN se pare că nu a fost atent. Iar dacă CNN nu spune nimic, nici presa noastră iubitoare de știință.

Dar e ceva nou în cercetarea recent prezentată în presă: oamenii de știință au adăugat celule disparate de același tip în farfuria cu „grupările” de celule și au observat ce se întâmplă: în timp ce grupările de celulele se învârteau prin farfurie, ele creau noi aglomerări din noile celule adăugate în interiorul cercului desenat de mișcarea lor circulară a primelor. Cum spuneam, celulele au capacitatea de a se sta împreună și de a adera una la alta; deci cercetătorii au constatat că mișcarea grupărilor inițiale de celule formează alte grupări de celule. Noile „mingi” de celule erau prea mici, așa că au fost adăugate în alte farfurii cu celule suplimentare, iar prin atragerea de noi celule, acestea au crescut în dimensiune, ajungând ca cele inițiale.

Acesta este „noul mod de reproducere”. Nu spun că este nesemnificativ sau că nu este uimitor, ci doar explic la ce se referă, în fapt, știrile despre „roboții vii care se reproduc cinematic (adică prin mișcare)”.

 



Unde apare inteligența artificială?

Păi grupările inițiale de celule nu erau toate eficiente în a ajunge la dimensiunile și comportamentul dorit (să se învârtească în farfurie). Așa că s-au folosit algoritmi pentru a ajunge la formele optime pentru comportamentul dorit, testând aceste forme pentru a observa dacă produc rezultatul urmărit: colectarea de celule din farfurie.

Dar este o problemă: după stabilirea formei optime a grupării de celule, noua generație, creată de învârtitul în cerc, nu are aceeași formă. Deci este nevoie de o intervenție a cercetătorilor, care trebuie să modifice forma noilor grupări de celule. Deci nu prea sună chiar a auto-reproducere, dată fiind intervenția omului în proces.

 



Reproducere unică în lumea vie?

Sigur, dar pentru că este ineficientă, adică nu merge mai mult de două generații, este de înțeles, nu? Această metodă pare că este nefuncțională în natură. Cum am găsi-o atunci la diverse specii?


De ce „roboți”?

Asta este o întrebare interesantă. Ce înțelegem, de regulă, prin „robot”? Un obiect artificial care execută diferite sarcini, conform instrucțiunilor programatorilor. În cazul de față avem de-a face de grupări de celule stem fără nicio intervenție genetică.

Josh Bongard, implicat în studiu, este de altă părere, acesta spunând că „Majoritatea oamenilor cred că roboții sunt făcuți din metale și ceramică, dar nu contează atât din ce este fabricat un robot, ci ceea ce face acesta, adică să acționeze pe cont propriu în locul oamenilor”. Nu știu în ce măsură se potrivește definiția cu grupările de celule, dar poate fi și aceasta o opinie...


Una peste alta, cercetarea este interesantă, fără îndoială. Problema majoră este maniera de prezentare în presă, care lasă experimentul în sine deoparte, axându-se pe niște metafore și concluzii care sunt, în cel mai bun caz, mult umflate, dacă nu false.

Surse: PNAS, CNN, ArsTechnica

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.


Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE