Acordul de la Paris a adoptat un obiectiv în ce privește încălzirea globală: creșterea temperaturii medii globale să nu depășească 1,5° C, raportat la valorile preindustriale.
Acest obiectiv stabilește o limită a carbonului suplimentar pe care îl putem adăuga în atmosferă, denumit plastic „bugetul de carbon”. Doar 18% din acest bugetul de carbon a rămas acum disponibil, adică aproximativ 10 ani, dacă luăm în calcul ratele actuale de emisie.
Fiecare țară raportează către ONU emisiile sale anuale de gaze cu efect de seră. Oamenii de știință evaluează apoi raportul dintre aceste emisii și estimările cu privire la absorbția naturală a carbonului. Acesta este calculul „bugetului de carbon” „de jos în sus”.
O altă modalitate de a monitoriza sursele de carbon și absorbția acestuia este de a măsura din spațiu, prin intermediul sateliților, cantitățile de gaze cu efect de seră din atmosferă; aceasta este abordarea „de sus în jos”.
Pe lângă monitorizarea carbonului atmosferic, ESA (Agenția Spațială Europeană), prin Inițiativa ESA privind schimbările climatice utilizează sateliții, ține sub observare și alte surse de carbon pe uscat și pe mare.
Modul în care folosim terenurile agricole generează aproximativ un sfert din emisiile noastre de gaze cu efect de seră. Pădurile sunt cel mai mare depozit de carbon de pe uscat. În schimb focul (incendiile) acționează ca un mediu de transmisie pentru mutarea carbonului de pe uscat în atmosferă.
Fitoplanctonul din ocean este un important depozitar de carbon.
Proiectul RECCAP-2 al ESA folosește aceste informații pentru a analiza și observa diferențele dintre cele două abordări, „de jos în sus” și „de sus în jos”.
Concluziile astfel obținute sunt augmentate de rezultatele obținute cu ajutorul modelelor computerizate pentru a determina fluxurile de carbon la suprafață. Acest lucru va îmbunătăți precizia cu privire la „bugetul” pentru fiecare gaz cu efect de seră și va ajuta la realizarea unei distanții între fluxurilor naturale de emisii provenite din agricultură și cele provenite de la arderea combustibililor fosili.
Acest proiect ne va ajuta să stabilim dacă putem rămâne în limita de 1,5° C sau dacă această țintă va fi depășită.
