Pe țărmurile Golfului Hudson, în nord-estul Canadei, se află ceea ce ar putea fi cele mai vechi roci din lume.
Roci închise la culoare din Centura de roci verzi Nuvvuagittuq din Canada
ar fi putut proveni din lava bazaltică a unui vulcan care a erupt în urmă cu aproximativ 4,3 miliarde de ani.
Imagine: Jonathan O’Neil
Un studiu sugerează acum că acestea au cel puțin 4,16 miliarde de ani — cu 160 de milioane de ani mai vechi decât orice alte roci datate până acum și singura bucată din scoarța terestră cunoscută care a supraviețuit din cel mai timpuriu eon al planetei.
Cercetătorii afirmă că formațiunea stâncoasă oferă o fereastră către Pământul timpuriu, după ce planeta s-a răcit din starea sa inițială, incandescentă, acum 4,5 miliarde de ani.
| Citiți și: Istoria Pământului
Doar câteva probe geologice din lume datează de acum 3,8 miliarde de ani sau mai mult.
Dintre acestea, cele mai vechi roci a căror vârstă este necontestată se găsesc în formațiunea de gnais Acasta, din Teritoriile de Nord-Vest ale Canadei, care au o vechime de 4 miliarde de ani și care marchează granița dintre primul eon geologic al Pământului, numit Hadean (4,5-4 miliarde), și Arhaic (4-2,6 miliarde).
Geologii au descoperit, de asemenea, mici cristale minerale datând din Hadean — cum ar fi cristale de zircon de 4,4 miliarde de ani din vestul Australiei — care s-au încorporat în roci mai noi.
Dar nu se cunoaște existența niciunui fragment de scoarță care să fi supraviețuit din Hadean — cu excepția, poate, a Centurii de roci verzi Nuvvuagittuq. Aceasta este alcătuită în principal din material care a fost inițial bazalt vulcanic, suferind ulterior diverse transformări de-a lungul istoriei zbuciumate a Pământului.
Anterior, rocile Nuvvuagittuq au fost evaluate la 4,3 miliarde ani, dar rezultatul a fost contestat de unii cercetători.
În cadrul celui mai recent studiu, cercetătorii au analizat unele roci care fuseseră cândva topite și care au pătruns în masa principală a rocilor din Nuvvuagittuq asemenea unui cuțit care taie un tort. Prin datarea acestor roci intruzive, s-a reușit stabilirea unei vârste minime pentru „tortul” propriu-zis. Ei au folosit două „ceasuri” radioactive: descompunerea samariului-146 în neodim-142 și a samariului-147 în neodim-143. Ambele metode au indicat o vârstă de aproximativ 4,16 miliarde de ani pentru rocile intruzive.
Sursa: Nature
