Discuția privind introducerea euro digital a ajuns în centrul atenției în Uniunea Europeană. Banca Centrală Europeană (BCE) promovează intens proiectul, considerându-l esențial pentru viitorul plăților și pentru independența monetară a zonei euro.
În același timp, băncile comerciale și o parte a clasei politice europene îl privesc cu suspiciune, temându-se de efectele asupra sistemului financiar existent.
Ce este euro digital?
Euro digital este propus ca o extensie virtuală a monedei unice europene. Spre deosebire de criptomonedele private, el ar fi emis și garantat direct de BCE și ar avea exact aceeași valoare ca euro fizic. Nu ar înlocui bancnotele și monedele existente, ci le-ar completa.
Utilizatorii ar putea să plătească cu euro digital la comercianți sau să transfere sume direct între persoane, folosind o aplicație tip „portofel digital” instalată pe smartphone. Fiecare unitate de euro digital ar fi înregistrată într-un registru central gestionat de BCE, ceea ce ar elimina riscul de pierdere, furt sau distrugere asociat cu banii lichizi.
Cum funcționează banii clasici în sistemul bancar?
Când deții bani într-un cont bancar, nu înseamnă că aceștia există fizic într-un seif, așteptând să-i retragi. În realitate, băncile folosesc majoritatea depozitelor pentru a acorda credite și pentru a finanța investiții, păstrând doar o mică rezervă de numerar.
Astfel, suma pe care o vezi în cont reprezintă promisiunea băncii de a-ți restitui acei bani la cerere. Dacă toți clienții ar încerca simultan să-și retragă economiile, majoritatea băncilor s-ar prăbuși. Acesta este mecanismul fundamental al sistemului bancar modern, bazat pe încredere și pe circulația permanentă a creditului.
Ce aduce nou euro digital?
Diferența majoră este că euro-ul digital ar fi bani „puri”, emiși direct de BCE, care nu ar putea fi împrumutați sau investiți de bănci. Fiecare unitate ar fi deținută integral și garantată în portofelul digital al utilizatorului.
Un euro digital în aplicația ta ar avea aceeași putere legală ca o bancnotă din portofel. În teorie, transferul dintre doi utilizatori ar fi la fel de simplu ca predarea banilor cash: direct, rapid și fără intermediari.
Acest lucru ar reduce dependența de companii de plăți private precum Visa sau Mastercard și ar diminua rolul băncilor comerciale în procesarea tranzacțiilor. În plus, ar întări poziția BCE într-un context în care plățile electronice devin dominante, iar numerarul este tot mai puțin utilizat.
De ce vrea BCE euro digital?
Există două motive principale:
1. Independența monetară europeană.
Dacă viitorul plăților este exclusiv digital, BCE se teme că va pierde controlul asupra politicii monetare în favoarea giganților americani din domeniul plăților sau chiar a companiilor de tehnologie precum Apple, Meta sau X.
2. Răspuns la stablecoins și la presiunea geopolitică.
Stablecoins – monede digitale private legate de dolar promovate de administrația americană – au devenit variante stabile la criptomonedele volatile, precum Bitcoin. Ele amenință să devină mijloace uzuale de plată la nivel global. Dacă aceste instrumente ar domina piața, euro ar fi marginalizat, mai ales în tranzacțiile transfrontaliere.
Principalele diferențe dintre euro clasic și euro digital
1. Emitentul și garanția
• Euro clasic: emis sub formă de bancnote și monede de către BCE și băncile naționale; banii din conturile bancare există doar ca promisiune a băncii.
• Euro digital: emis și garantat direct de BCE, stocat într-un portofel digital; nu poate fi folosit de bănci pentru credite.
2. Modul de utilizare
• Euro clasic: utilizabil ca numerar sau prin intermediul conturilor bancare și al rețelelor de plăți (Visa, Mastercard).
• Euro digital: transfer direct între utilizatori, fără intermediari obligatorii; tranzacții mai rapide și mai transparente.
3. Siguranța
• Euro clasic: numerarul poate fi pierdut sau furat; banii din cont depind de stabilitatea băncii.
• Euro digital: fiecare unitate este înregistrată la BCE, ceea ce face imposibilă pierderea lor tehnică; riscul de fraudă ar fi mult redus.
4. Impactul asupra băncilor
• Euro clasic: băncile folosesc depozitele pentru a finanța credite și investiții.
• Euro digital: reduce volumul de depozite din bănci, ceea ce ar putea afecta creditarea și stabilitatea sectorului financiar privat.
Controverse și opoziție
Proiectul euro digital a provocat reacții dure din partea băncilor și a politicienilor de dreapta.
• Băncile comerciale susțin că euro digital ar fi „o soluție în căutarea unei probleme” și se tem că pierderea depozitelor va limita capacitatea lor de a finanța economia.
• Unii parlamentari europeni avertizează că BCE ar putea obține un control excesiv asupra plăților populației și se tem de riscul supravegherii financiare.
• Guvernele cer garanții clare: Germania și Olanda vor protecții stricte pentru anonimitatea plăților, iar Belgia condiționează sprijinul de posibilitatea utilizării offline a euro digital.
În plus, există dezbateri privind limitele deținute de fiecare cetățean și rolul băncilor în distribuția monedei digitale.
Când ar putea fi introdus euro digital?
Deși discuțiile sunt intense, implementarea euro digital nu va fi rapidă. Parlamentul European și Consiliul UE trebuie să adopte cadrul legislativ, iar negocierile sunt complicate. În prezent, se estimează că primele utilizări nu ar fi posibile înainte de 2028.
În concluzie, euro digital nu este doar o nouă formă de plată, ci o transformare structurală a modului în care înțelegem banii. Spre deosebire de euro clasic, acesta ar fi emis direct de BCE, independent de băncile comerciale, și ar putea aduce tranzacții mai simple, mai sigure și mai rapide. În același timp, el ridică temeri legate de supraveghere, de stabilitatea sistemului bancar și de echilibrul dintre sectorul public și cel privat.
Pe termen lung, alegerea între euro clasic și euro digital nu va fi una de excludere, ci de coexistență. Însă modul în care va fi reglementată această conviețuire va decide dacă noua monedă digitală va întări independența Europei sau va genera noi tensiuni economice și politice.
Sursa: Politico
