Extragem din Pământ peste 100 de miliarde de tone de materii prime în fiecare an, pentru ca apoi să aruncăm cea mai mare parte. „Economia circulară” propune o abordare diferită: în locul modelului liniar „extrage-produ-aruncă”, am putea refolosi, repara și recicla materialele. Însă, în pofida entuziasmului tot mai mare pentru un stil de viață circular, de fapt ne mișcăm înapoi, folosind mai multe resurse virgine ca oricând.
De-a lungul ultimului deceniu, ideea de economie circulară a câștigat o popularitate semnificativă, inspirând pe unii să adopte un stil de viață „zero deșeuri”. A devenit o piatră de temelie a tranziției mai ample către emisii nete zero, în condițiile în care producția de materiale plastice pe bază de petrol continuă să genereze deșeuri și emisii de carbon.
Realitatea conturează însă o imagine mult mai puțin optimistă. Potrivit celui mai recent raport „Circularity Gap” utilizarea materialelor „secundare” precum plasticul reciclat sau lemnul recuperat este în declin, în timp ce dependența de resurse virgine continuă să crească.
Aceasta ridică întrebarea: de ce, în ciuda întregului entuziasm pentru economia circulară, încă ne chinuim să facem progrese semnificative pentru punerea ei în practică?
În cercetările noastre recente, colegii mei și cu mine susținem că progresul este frânat de două narațiuni distincte.
Una zugrăvește o viziune utopică, afirmând că, prin suficientă inovație, putem elimina deșeurile și regenera ecosistemele, continuând totodată să creștem economia.
Narațiunea opusă este mai puțin optimistă și se concentrează pe obstacole: costuri ridicate, rezistența consumatorilor și lipsa sprijinului guvernamental. Ea concluzionează că schimbarea semnificativă este pur și simplu nerealistă.
Blocați între aceste extreme – între utopie și paralizie – oamenii se regăsesc adesea incapabili să avanseze.
Cercetarea noastră recentă explorează rădăcinile acestui blocaj și identifică trei motive pentru care oamenii au probleme în a adopta un stil de viață mai circular: prea multă vorbă, prea puțin sprijin și limitele dure ale fizicii.
Dincolo de reciclare
Este mai ușor să vorbești despre circularitate decât să o practici. Deși consumatorii pot îmbrățișa în principiu ideea de circularitate, de multe ori nu fac schimbările fundamentale în obiceiurile de consum pe care aceasta le presupune.
O parte din atracția ei constă în simplitatea conceptului. Însă punerea lui în practică este departe de a fi simplă.
De exemplu, pentru a impulsiona reciclarea în sectorul plasticului din Regatul Unit, a fost introdus în 2021, ca proiect pilot, conceptul „One Bin to Rule Them All”. Cadrul propunea un singur sistem de colectare pentru toate deșeurile de plastic. Deși viziunea era îndrăzneață și atrăgătoare prin simplitatea sa, cercetările au arătat că mulți reprezentanți ai industriei au privit-o ca fiind idealistă și ruptă de realitățile cotidiene.
Inițiativa s-a lovit de dificultăți în a câștiga sprijin, din cauza îngrijorărilor privind fezabilitatea. Ar fi necesitat schimbarea întregului sistem de colectare a deșeurilor și investiții în urmărirea digitală a plasticului. Sprijinul industriei a rămas limitat, companiile fiind reticente să investească dincolo de faza pilot, fără o orientare mai clară din partea guvernului în privința cerințelor legale.
Construirea unei economii circulare cere un efort colectiv. De pildă, unele branduri de modă au început să ofere servicii de colectare a hainelor pentru reciclare. Este o inițiativă promițătoare, dar sistemele de sprijin nu sunt mereu puse la punct. Chiar și atunci când articolele sunt returnate, o mare parte din ceea ce se adună nu poate fi reciclat, deoarece materialele sunt greu de identificat.
Pentru ca reciclarea să fie eficientă, etichetele produselor ar trebui standardizate astfel încât să indice clar compoziția fiecărui articol. Totuși, multe branduri au fost lente în a adopta transparența completă.
O parte a problemei ține și de schimbarea obiceiurilor noastre de cumpărare, care afectează și eforturile de reducere a deșeurilor. Când Regatul Unit a introdus în 2015 o taxă de 5 penny pentru pungile de plastic de unică folosință (mai târziu majorată la minimum 10 penny), utilizarea acestora a scăzut constant.
Dar în Anglia acest progres s-a inversat recent, schimbarea fiind pusă pe seama faptului că mai mulți oameni fac cumpărături online sau comandă mâncare prin aplicații de livrare. În favoarea comodității, sprijinul pentru inițiativele de reducere a deșeurilor din plastic pare să scadă.
În cele din urmă, limitele circularității sunt dictate de legile fizicii. Conceptul de economie circulară pornește de la premisa că materialele pot fi refolosite la nesfârșit, fără degradare. Termeni precum „upcycling” pot suna promițător, dar pentru multe produse acest lucru pur și simplu nu este realist.
Notă scientia: „Upcycling” se referă la procesul de reutilizare creativă a materialelor sau produselor vechi, uzate ori considerate deșeuri, transformându-le în obiecte noi cu o valoare mai mare decât cea inițială. Spre deosebire de recycling (reciclare), unde materialele sunt de obicei descompuse și reintroduse în circuitul de producție (de exemplu, plasticul topit și refolosit), prin „upcycling” se păstrează forma materialului sau produsului, dar îi dă o viață nouă, de regulă mai estetică, practică sau de calitate superioară.
Dincolo de dezamăgiri
Chiar dacă eforturile pentru o economie circulară eșuează adesea, există căi de a merge înainte. Prima lecție este simplă – mai puțină vorbă, mai multă acțiune. Consumatorii nu ar trebui să opteze pentru produse reciclate sau recondiționate doar când este convenabil. Ei ar trebui să examineze critic tot ceea ce folosesc zilnic și să caute produse mai ușor de reparat, reciclat sau modernizat. Desigur, mulți oameni nu au aceste cunoștințe, așa că sprijinul guvernului și al industriei pentru a-i ajuta să facă achiziții mai bune va fi esențial.
Dar oamenii trebuie, de asemenea, să fie mai realiști în legătură cu ceea ce poate realiza circularitatea. Chiar și cu cele mai bune intenții, obiectele nu pot fi reciclate la nesfârșit. Totuși, putem fi mai ambițioși. Nu e nimic rău în a începe de la scară mică, atâta timp cât lucrurile se mișcă în direcția corectă. Majoritatea oamenilor pot face mai mult decât cred. Refolosirea, repararea și crearea unor obiceiuri care reduc treptat deșeurile pot avea, în timp, un impact semnificativ.
Circularitatea nu înseamnă perfecțiune, ci progres consecvent.
{loapdosition rectangle}
Traducere după The hard truth about the circular economy – real change will take more than refillable bottles de Jonatan Pinkse, profesor de afeceri sustenabile, Centre for Sustainable Business, King's College London.
