Predicţiile că un eveniment major de încălzire de tipul El Niño – precum şi viitorul maxim solar – vor face ca anul acesta să fie cel mai călduros din istorie par a fi ieşit pe moment din atenţia generală. Toţi ochii vor fi aţintiţi probabil spre zona arctică.
Topirea gheţurilor, spre deosebire de încălzirea globală, pare a avea cele mai mari şanse de a deveni marea problemă în ceea ce priveşte climatul a anului 2013.
Unii spun că pierderea record de gheaţă din vara anului 2012 a fost doar un eveniment singular, alţii, pe de altă parte, că acesta a fost doar începutul unui proces de distrugere asupra căruia s-a pierdut controlul. Dacă acest punct de vedere va fi cel care va prevala, gheaţa din timpul verii ar putea dispărea cel mai devreme în 2016. Ceea ce este sigur este că gheaţa care se re-formează la momentul de faţă va fi cea mai subţire din istorie, făcând să fie foarte probabil să fie distrusă vara viitoare.
O nouă topire record ar putea face ca imaginile din satelit înfricoşătoare ale unui Ocean Arctic şi mai albastru să coincidă cu următorul raport de evaluare al Grupului Interguvernamental de experţi în evoluţia climei (IPCC), care este aşteptat a fi dat publicităţii în septembrie. Astfel de imagini vor constitui un fundal sumbru atunci când IPCC îşi va modifica din nou estimările destul de rezervate din trecut în ceea ce priveşte topirea gheţii polare şi viteza creşterii nivelului mării.
Având în vedere că o încălzire de cel puţin 2 grade Celsius pare a fi în momentul de faţă de neoprit, politicienii care au participat la recent încheiatul summit de la Doha şi-au petrecut mult timp discutând asupra modului în care ne-am putea adapta acestor schimbări. Ceea ce ei au nevoie sunt predicţii asupra fiecărei ţări luate individual. Dar IPCC, cel mai probabil, va admite că încă nu poate să spună dacă anumite regiuni vor deveni mai umede sau mai uscate. Şi îşi va îngropa în arhive predicţiile pline de încredere din trecut, exprimate în 2007, ale unor secete din ce în ce mai frecvente, predicţii care s-au dovedit a fi bazate pe analize eronate.
Există un grad de incertitudine în creştere, de asemenea, asupra modului în care va arăta emisfera nordică. Cercetările care au fost derulate în 2012 au implicat faptul că o Arctică aflată într-un proces de încălzire rapidă ar putea avea anumite efecte asupra încetinirii Curentului Atlanticului de Nord. Acest proces duce la apariţia unor evenimente de vreme extremă la latitudini medii, incluzând aici perioadele prelungite de frig din Europa, valul de căldură din Rusia din anul 2010, precum şi secetele record care s-au abătut asupra Statelor Unite în 2011 şi 2012. Fiţi atenţi pentru alte evenimente de vreme ciudată în 2013.
Ghid 2013: Celulele stem, noi abordări
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului smart-guide-2013, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Huţupanu
