Putem să exploatăm faptul că viaţa este impredictibilă, haotică, plină de şocuri şi dezastre?Traderul devenit profesor universitar, Nassim Nicholas Taleb, autorul cărţii "Lebăda neagră", are o idee îndrăzneaţă. Citiţi despre ce e vorba în următorul interviu.
În noua dumneavoastră carte vorbiţi despre unele lucruri ca fiind “antifragile”. Ce înţelegeţi dumneavoastră prin această sintagmă?
Atunci când îi întrebi pe oameni care este opusul fragilului, ei răspund de cele mai multe ori că este ceva rezistent sau incasabil – un ambalaj incasabil ar trebui să fie robust. Totuşi, opusul fragilului este ceva care de fapt se dezvoltă pe baza dezordinii. În carte, eu clasific lucrurile în fragile, robuste sau antifragile.
Puteţi să-mi daţi nişte exemple?
Natura construieşte lucruri care sunt antifragile. În cazul evoluţiei, natura utilizează dezordinea pentru a deveni mai puternică. Ocazional, foametea sau mersul la sală, de asemenea, te fac mai puternic, pentru că îţi supui corpul unor factori de stres şi ai un câştig de pe urma lor. Un alt exemplu este industria restaurantelor. Ea beneficiază din faptul că restaurantele individuale sunt fragile prin exploatarea greşelilor pe care ele le fac în procesul de identificare a motivului pentru care un anumit restaurant a intrat în faliment. Acest proces de încercare şi eroare este o activitate antifragilă.
În ce mod este antifragilitatea diferită de sintagma “ceea ce nu te doboară te face mai puternic”?
Eu privesc antifragilitatea în termenii unor sisteme: situaţiile în care ceea ce mă doboară pe mine, îi face pe alţii mai puternici, modul în care fragilitatea unor părţi ale sistemului produce beneficii generale. Există sisteme bune şi sisteme rele în funcţie de modul în care sistemul devine mai puternic sau mai slab ca urmare a erorilor realizate de o parte individuală. Fiecare prăbuşire a unui avion face ca probabilitatea unei următoare prăbuşiri să fie mai mică, dar fiecare întâmplare în care o bancă dă faliment face ca următoarea întâmplare de acest gen să aibă mult mai multe şanse să se producă.
Cum puteţi face ca un anumit lucru să devină antifragil?
Dacă antifragilitatea este proprietatea tuturor acestor sisteme naturale complexe care au supravieţuit, atunci privarea lor de volatilitate, dezordine şi factori de stres cel mai probabil le va dăuna. După cum petrecerea unei luni în pat conduce la atrofie musculară, privarea unui sistem complex de factorii de stres face ca acesta să fie slăbit sau chiar ucis.
Dacă vrei să te îndepărtezi de fragilitate, trebuie să eviţi centralizarea şi datoria şi să stimulezi activitatea agresivă a celor care îşi asumă riscuri şi sunt capabili să treacă chiar şi peste un faliment repetat de şapte ori de-a lungul unei vieţi. Economia Occidentului a fost iniţiată prin procesul de încercare şi eroare. Încă mai avem un astfel de exemplu în California, în care există costuri reduse pentru eşec şi câştiguri imense din când în când. Abordarea de sus în jos blochează antifragilitatea şi dezvoltarea, în timp ce orice abordare de jos în sus prosperă sub acţiunea unei cantităţi precise de stres şi dezordine.
Ceea ce vreţi să spuneţi e că este un lucru bun capitalismul , dar că cel al secolului XXI a mers prea departe?
Ceea ce facem astăzi nu are nimic în comun cu capitalismul sau socialismul. Este un sistem de tip cumetrie care transferă banii în cuferele birocraţilor. Cel mai mare “fragilizator” al societăţii este lipsa de cunoaştere a jocului. Dacă eşti primarul unui oraş minor, eşti penalizat pentru greşelile tale pentru că ţi se adresează reproşuri atunci când mergi la biserică. Dar suntem martorii ridicării unei noi clase de anti-eroi – birocraţi, bancheri şi universitari care deţin prea multă putere. Ei se joacă cu sistemul în timp ce cetăţenii plătesc preţul. Eu vreau ca antreprenorul să fie respectat, nu doar CEO-ul unei companii care beneficiază numai de evenimente pozitive, nu şi de cele negative.
Politicieni cum ar fi primul ministru al Marii Britanii, David Cameron, par a fi interesaţi de ideile dumneavoastră. Îşi doreşte Occidentul ca economia sa să devină antifragilă?
Eu cred că guvernul lui Cameron este conştient de problemă şi face tot ceea ce poate având în vedere circumstanţele pe care le-a moştenit. Clasa economiştilor nu înţelege că o economie trăieşte mai degrabă pe baza factorilor de stres decât pe baza controlului de sus în jos. Aceasta este ceea ce a făcut fostul prim-ministru Gordon Brown atunci când a folosit sintagma “noi vrem să eliminăm procesul de boom and bust”. El a confundat economia cu un lucru pe care îl duci la reparat. Guvernele îşi propun ca ţintă soliditatea, dar tu trebuie să faci ca economia să câştige de pe urma erorilor. Salvarea fiecărei bănci care dă faliment face ca sistemul să devină mai periculos, nu mai sigur.
Dar cu siguranţă ideea dumneavoastră presupune riscul unui colaps economic din perspectiva “selecţiei naturale” pe care dumneavoastră păreţi a o promova? Ce lider şi-ar asuma un astfel de risc?
Pentru început, situaţia este similară unei operaţii sau chimioterapii – întârzierea apariţiei celor mai grave efecte, cum ar fi atacurile severe. În al doilea rând, trebuie să-i protejăm pe cei slabi şi pe cei tineri. Sistemul curent îi răneşte pe cei slabi şi ajută companiile şi indivizii care beneficiază de pe urma planurilor de salvare (bailout) şi conservă statu quo.
O parte a acestor gânduri pare a fi similară ideilor de tipul “ceea ce este mic este frumos” ale economistului britanic E.F. Schumacher şi ale mentorului acestuia, Leopold Kohr
Ei au beneficiat de intuiţii corecte, dar din motive romantice. Eu împărtăşesc ideea acestora că oamenii sunt mai fericiţi în cadrul unor corporaţii de mai mică dimensiune şi în cadrul unor guverne formate la nivel municipal. Totuşi, eu folosesc anumite metode ştiinţifice pentru a ajunge la această concluzie. Există anumite fragilităţi asociate cu mărimea, legate de senzitivitate, de volatilitate.
Au legătură toate aceste chestiuni cu acele lebede negre descrise de dumneavoastră?
Acelea sunt evenimente rare, cu impact extrem, care se află în afara tărâmului lucrurilor la care te-ai putea aştepta să se întâmple pentru că nimic din trecut nu poate previziona momentul în care vor avea loc. Colapsul financiar global este un astfel de exemplu (a fost o lebădă neagră pentru cei care şi-au asumat riscuri pe care nu le înţelegeau). Unii oameni mi-au interpretat spusele gândind că noi trebuie să încercăm să prezicem acest tip de evenimente. Noi nu putem face aceasta, tot ce putem face e să ne ferim din calea lor.
Cum ne putem feri de aceste evenimente catastrofale rare?
Noi nu putem măsura probabilitatea evenimentelor rare pentru că micile erori de măsurare pot face ca aceste predicţii să explodeze. Principalul obiectiv al cărţii mele "Lebăda Neagră" - The Black Swan, nu este să vorbească despre lucrurile ciudate care pot avea loc, ci să identifice gradul de rezistenţă şi robusteţe în faţa unor probabilităţi computaţionale minore. Este mult mai uşor să-ţi dai seama dacă un anumit lucru este fragil decât să prezici apariţia unui eveniment care i-ar putea dăuna. Dacă ceva este fragil poţi să realizezi anumiţi paşi pentru a-l face, în schimb, antifragil.
Cartea dumneavoastră Fooled By Randomness i-a supărat pe cei de pe Wall Street prin sugestia că succesul se datorează în cea mai mare parte norocului şi nu judecăţii. V-au iertat finanţiştii? Sunteţi pe cale să provocaţi şi mai multă supărare?
Există o mulţime de indivizi deschişi la minte care nu au fost supăraţi de spusele mele. Cartea care urmează va supăra birocraţii şi universitarii – universitarii pentru că eu sugerez că procesul de încercare şi eroare este superior cunoaşterii. Procesul de descoperire, inovaţie sau progres tehnologic depinde de asumarea agresivă de riscuri şi de jocurile antifragile, mai degrabă decât de educaţie. Bunurile unei naţiuni sunt formate din mulţimea meseriaşilor, a pasionaţilor şi a celor care îşi asumă riscuri.
Pot oamenii să aplice antifragilitatea asupra propriilor vieţi?
În Africa, Asia şi cele două Americi oamenii îşi asigură apa transportând-o cu ajutorul unor ulcioare purtate pe cap - în acest caz, nu sălile de gimnastică reprezintă un factor de stres pentru oasele tale, ci natura este cea responsabilă. Oamenii, de asemenea, nu vorbesc despre creşterea post-traumatică, dar într-o anumită măsură, trauma poate fi un lucru benefic pentru tine. Eu, de asemenea, cred că oamenii ar trebui să fie împotriva educaţiei academice şi că ar trebui să se focalizeze în schimb pe certificări de aptitudini.
Aplicaţi aceste principii asupra propriei vieţi?
Eu ridic pietre şi mă ocup şi de haltere. Nu merg la doctor decât dacă sunt extrem de bolnav şi atunci când mă duc în India. Beau o anumită cantitate de apă locală. Lucrurile de acest gen oferă antifragilitate corpului. Nu am avut niciodată datorii personale şi niciodată nu voi avea. De asemenea, mi-am ales o profesie în care sunt antifragil, pentru că orice atac mă face mai puternic. Atunci când scriu despre ceva, am cunoştinţe din interiorul jocului şi am beneficiat mai mult ca urmare a atacurilor asupra The Black Swan decât am fost rănit de acestea.
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului antifragile-how-to-make-an-unstable-world-strong, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu
