Moartea misterioasă lui Tutankhamon ca un adolescent e posibil să fi fost în sfârşit explicată. Iar boala care i-a scurtat viaţa e posibil să fi iniţiat cea mai veche religie monoteistă, sugerând o nouă revizuire a istoriei familiei lui.
Din moment ce generos mobilatul sau mormânt a fost descoperit în 1922 aproape intact, cauza morţii lui Tutankamon a fost în centrul unor dezbateri intense. Au existat speculaţii de omor, lepră, tuberculoză, malarie, anemie, o muşcătură de şarpe - chiar sugestia că tânărul rege a murit după o cădere de pe carul său.
Dar toate aceste teorii au omis un punct important, spune Hutan Ashrafian, un chirurg interesat de istoria medicală, de la Imperial College din Londra. Tutankhamon a murit tânăr, cu un aspect fizic efeminat şi la fel s-a întâmplat şi cu predecesorii săi apropiaţi.
Picturile şi sculpturi arată că Smenkhkare, un faraon enigmatic, care ar fi putut fi unchiul sau frate mai mare al lui Tutankhamon şi Akhenaton care s-a crezut că a fost tatăl băiatului împărat, au avut figuri efeminate, cu sânii neobişnuit de mari şi şolduri late. Doi faraoni care au domnit înainte de Akhenaton - Amenhotep III şi Tuthmosis IV - par să fi avut o fizionomie similară. Toţi aceşti regi au murit tineri şi în mod misterios, spune Ashrafian. "Sunt atât de multe teorii, dar ei s-au concentrat pe fiecare faraon în parte" .
Ashrafian a constatat că fiecare faraon a murit la o vârstă mai mică decât a predecesorului său, ceea ce sugerează o boala moştenită, spune acesta. Izvoarele istorice asociate cu persoanele fizice au făcut aluzie la ce ar fi putut fi acea boala.
"Este semnificativ că despre doi (dintre cei cinci faraoni consecutivi) există legende despre viziuni religioase pe care le-au avut" spune Ashrafian. Persoanele cu o formă de epilepsie în care crizele încep în lobul temporal al creierului, sunt cunoscute că experimentează halucinaţii şi viziuni religioase, în special după expunerea la soare.
Este probabil că familia faraonilor să fi avut o formă ereditară de epilepsie de lob temporal, spune el.
Acest diagnostic ar putea, de asemenea, să fie luat în calcul pentru trăsăturile efeminate. Lobul temporal este conectat la părţi ale creierului implicate în eliberarea de hormoni, iar convulsiile epileptice sunt cunoscute că modifică nivelurile de hormoni implicate în dezvoltarea sexuală. Acest lucru ar putea explica dezvoltare sânilor mari ai faraonilor. O criză epileptică ar putea fi, de asemenea, de vină pentru piciorul fracturat al lui Tutankhamon, spune Ashrafian .
Tuthmosis IV a avut o experienţă religioasă în mijlocul unei zile însorite, consemnată în "Sphinx Stela" - o inscripţie în apropierea Marelui Sfinx din Giza. Dar viziunile sale erau nimic în comparaţie cu cele cu care s-a confruntat Akhenaton. Akhenaton a fost încurajat să ridice statutul unei zeităţi mici numită "discul solar" sau Aton la acela de zeu suprem - renunţând la vechile tradiţii politeiste egiptene - pentru a începe ceea ce este considerat a fi cea mai veche religie monoteistă înregistrată. Dacă teoria lui Ashrafian este corectă, atât experimentul religios al lui Akhenaton, cât şi moartea prematură a lui Tutankhamon pot fi o consecinţă a unei afecţiuni.
"Oamenii cu epilepsie de lob temporal care sunt expuşi la lumina soarelui obţin acelaşi tip de stimulare a minţii şi zelul religios" spune Ashrafian.
"E o explicaţie plauzibilă şi fascinantă", spune Howard Markel, un istoric medical de la Universitatea din Michigan din Ann Arbor. Cu toate acestea, teoria este aproape imposibil de dovedit, adaugă el, dat fiind faptul că nu există nici un test genetic decisiv pentru epilepsie.
Orrin Devinsky, un neurolog de la Universitatea din New York Centrul Medical Langone, crede că teoria trebuie să rămână doar o speculaţie.
"Momentul exact al convingerilor religioase ale lui Akhenaton nu este atât de clar dovedit, iar cele mai multe cazuri de convertire religioasă bruscă nu sunt cauzate de epilepsie" spune el. "Monoteismul ar putea fi legat de epilepsie sau de o tulburare bipolară, sau schizofrenie, sau de intoxicaţie cu droguri dintr-o ciupercă - dar această lucrare nu mă conduce la niciuna dintre aceste opţiuni".
Markel este de acord: "ştim noi că o criză epileptică a dus la monoteism? E o idee frumoasă, dar nu ştim" spune el. "E o ipoteză foarte interesantă, doar că nu există nici o dovadă certă".
Traducere după tutankhamuns-death-and-the-birth-of-monotheism de Ana Spătaru
