Adesea se spune că recesiunile apar în momentul în care o economie se contractă pentru cel puţin 2 trimestre consecutive, din punct de vedere al PIB-ului (Produsului Intern Brut). Vă invităm să citiţi în cele ce urmează o analiză pe această temă.
„Nu este ceva cunoscut în mod convenţional”, afirmă un economist de la MIT (Massachusetts Institute of Technology), şeful biroului însărcinat cu identificarea crizelor economice ale S.U.A.
Recesiunea recentă, cea mai lungă de la Marea Depresiune, a durat din decembrie 2007 până în iunie 2009, conform unui anunţ din data de 20 septembrie a Biroului Naţional de Cercetări Economice (NBER – National Bureau of Economic Research), grupul preeminent care calibrează durata şi nivelul de gravitate al crizelor economice ale S.U.A. Cu toate acestea, modalitatea în care NBER atribuie asemenea verdicte este adesea trecută cu vederea.
Adesea se spune că recesiunile apar în momentul în care o economie se contractă pentru cel puţin 2 trimestre consecutive, din punct de vedere al Produsului Intern Brut (GDP – Gross Domestic Product) real.
În timp ce aceasta poate fi o metodă empirică bună, definiţia autentică a recesiunii, în termenii NBER, nu se leagă exclusiv de PIB, ba din contră, identifică „un declin semnificativ al activităţilor economice care s-a dispersat în întreaga economie, care durează de mai multe luni, vizibil, în mod normal, în PIB-ul real, veniturile reale, rata de angajare, producţia industrială şi vânzări”, după cum era stipulat într-un document al Biroului. În plus, Biroul calculează activitatea economică bazându-se pe statisticile lunare, nu doar pe grafice trimestriale. Această abordare este folosită şi în alte ţări; Statistics Canadei, agenţia canadiană de statistică, foloseşte o metodologie similară.
Prin utilizarea anumitor metrici, nu doar a PIB-ului real, cât şi prin datarea recesiunilor în luni de zile, nu trimestre, NBER este mai în măsură să evalueze complexitatea creşterilor sau descreşterilor economice ale ţării. „Două trimestre consecutive cu scăderi modeste ale veniturilor reale ar putea să nu constituie un declin semnificativ al activităţii economice, însă regula populară ar stabili că ele reprezintă o recesiune”, notează James Poterba, profesor Mitsui de Economie la MIT, actual preşedinte al NBER. Invers, Poterba explică: „Cu toate acestea, o perioadă cu declinuri trimestriale acute şi redresări modeste, nu ar îndeplini testul „celor două trimestre”, însă ar putea reprezenta un declin semnificativ şi de durată al activităţii economice”.
Într-adevăr, nu toate recesiunile au avut două trimestre consecutive de declin al PIB-ului: criza care a durat din martie 2001 până în noiembrie 2001, pe care NBER o consideră recesiune, nu a avut mai mult de un trimestru de contracţie economică. De asemenea, statisticile lunare permit Biroului să ilustreze istoria economică într-un cadru sumar. Marea Criză Economică, aşa cum o vede NBER, a constat într-o criză economică de 43 de luni, din august 1929 până în martie 1933, fiind urmată de o altă cădere uşoară de 13 luni, din mai 1937 până în iunie 1938. Cea mai recentă recesiune a ţinut 18 luni.
În evaluarea nuanţelor direcţiei curente a economiei, NBER a datat debutul recesiunii în decembrie 2007, chiar dacă PIB-ul a avut o creştere mică în 2008. Însă angajările au atins un punct maxim în decembrie 2007, care, printre alţi factori, a condus la evaluarea NBER.
Înainte de a stabili data de încheiere a recesiunii, Biroul a stabilit ponderile a 10 metrici diferite, incluzând estimări multiple ale PIB-ului lunar; Venitul Intern Brut (GDI – Gross Domestic Income) şi o măsură separată, dar cu tangenţe, denumită Venitul Personal Real; vânzările de produse şi schimburile; şi trei estimări diferite ale angajărilor. Cinci din cei 10 indicatori au căzut în iunie 2009, iar NBER a decis că acumularea de date este suficientă pentru a indica faptul că economia a început să îşi revină după acea lună.
Aşadar, definiţia dată de NBER recesiunii implică un proces elaborat, atunci când se rezumă la identificarea crizelor economice substanţiale, pe care gândirea convenţională le implică. Comitetul de Datare a Ciclurilor Economice al Biroului, compus din 8 persoane, macroeconomişti recunoscuţi, se reuneşte la intervale periodice (în persoană sau prin conferinţe telefonice) pentru a discuta datele. În aprilie 2010 comitetul s-a reunit şi a decis că datele erau prea ambigue pentru a putea fi luată o decizie. În septembrie în schimb, verdictul a fost clar (cu toate că, precum a notat Poterba, acest lucru abia înseamnă că NBER susţine că situaţia economică este roză).
”Astăzi, la 15 luni de când economia a început o uşoară recuperare, şomajul rămâne mult prea ridicat decât media istorică, fapt ce sugerează că încă există resurse substanţiale în economia noastră, care nu sunt utilizate suficient”, spune Poterba, răspunzând prin mesaje electronice întrebărilor primite. ”Este posibil ca economia să se afle pe un traiect de îmbunătăţire uşoară, după cum era din iunie 2009, chiar şi când rata de şomaj este mult peste media istorică. Distincţia cheie este între nivelul activităţilor economice şi rata sa de schimbare, care poate fi pozitivă, dar cu un nivel scăzut, cum este şi în situaţia curentă”.
Notă: articolul original a fost publicat la data de 28 septembrie 2010.
Articolul reprezintă traducerea articolului Explained: Defining recessions, publicat pe site-ul web.mit.edu.
Traducere: Arseni Ştefan Ciprian
