Experienta pre-moarteUna din cele mai întâlnite reacţii cu privire la moarte este frica. Şi probabil că termenul "frică" nu descrie întocmai fenomenul: "teroare" ar putea fi cuvântul adecvat. Dar este teama de moarte un răspuns raţional, unul adecvat?

 

 

 

Moartea: Istoria naturală a cadavrelor (4)


Cei mai mulţi dintre noi ne temem de moarte, dar acest tip de comportament nu are sens, spune filozoful Shelly Kagan.

Cuvântul principal aici este "adecvat". Eu nu neg faptul că mulţi oameni se tem de moarte. Ceea ce vreau să aflu este dacă teama de moarte este un răspuns adecvat.

În ce condiţii este înţelept să simţi frica? Trebuie să avem în vedere trei condiţii. Prima este ca acel lucru de care îţi este frică să fie un lucru rău. Îmi imaginez că în cazul morţii nu prea avem de-a face cu controverse.

A doua constă în şansa deloc neglijabilă ca acel lucru rău într-adevăr să aibă loc. Nu este de ajuns să fie doar o posibilitate logică. Există, de exemplu, o şansă ca tu să fii făcut bucăţi de tigri, dar aceasta este neglijabil de mică. Dacă mi-ai spune că îţi este frică că vei muri în acest fel, atunci eu ţi-aş răspunde că o astfel de frică nu este adecvată.

Condiţia numărul trei este mult mai controversată: trebuie să existe o anumită incertitudine asupra modului în care acel lucru rău se va întâmpla, sau asupra a cât de rău va fi. Pentru a înţelege această condiţie, trebuie să ne imaginăm un caz în care ştim cu certitudine că un lucru rău va avea loc şi cât de rău va fi. În circumstanţe de genul acesta, frica nu este un răspuns adecvat, chiar dacă primele două condiţii au fost îndeplinite.

Să presupunem că în fiecare zi când mergi la birou îţi iei prânzul la pachet. Pentru desert îţi aduci un fursec şi în fiecare zi cineva ţi-l fură. Să admitem că nu este cel mai rău lucru din lume, dar este totuşi un lucru rău. În plus, există o şansă mai mult decât neglijabilă ca fursecul tău să fie furat din nou mâine. Astfel primele două condiţii sunt îndeplinite.

Dar nu şi a treia. Pare destul de sigur că fursecul tău va fi furat mâine. Lucrul rău este sigur că va avea loc şi tu ştii cât de rău este. În acest caz, cred eu, frica nu are niciun sens. Din contră, dacă hoţul acţionează în mod aleatoriu, atunci va fi rezonabil să-ţi fie frică.

Este important să mai menţionăm un lucru. Chiar şi atunci când frica are sens, există o condiţie de proporţionalitate pe care ar trebui să o avem în vedere. Chiar dacă o anumită frică este adecvată, dimensiunea ei s-ar putea să nu fie adecvă. Dacă riscul este mic, o îngrijorare medie ar putea fi cea mai indicată. În mod similar, dimensiunea fricii trebuie să fie proporţională cu mărimea răului.

Înarmaţi cu aceste idei, s-ar părea că suntem în poziţia de a întreba dacă teama de moarte este adecvată. Totuşi, mai întâi trebuie să clarificăm ceva important: de ce ne este mai exact teamă? Există moduri diferite pentru a putea răspunde acestei întrebări şi depinzând de ceea ce avem în minte, frica ar putea fi, sau poate nu, adecvată.



Un lucru de care ar trebui să-ţi fie teamă este procesul morţii. În măsura în care există o şansă ca tu să ai parte de o moarte dureroasă, este destul de probabil să simţi frica. Dar îmi imaginez că cei mai mulţi oameni nu gândesc în acest fel. Ceea ce înţeleg cei mai mulţi oameni este că se tem de moartea însăşi – se tem de ceea ce înseamnă a fi mort. În acest caz, cred eu, condiţiile pentru o frică adecvată nu sunt îndeplinite. Punctul central al acestei afirmaţii este că nu există nimic cu care să comparăm sentimentul de a fi mort. Nu implică niciun fel de experienţă, aşadar nu este rău în mod intrinsec. Prin urmare prima condiţie a fricii adecvate nu este satisfăcută. (Lucrurile ar putea fi diferite dacă crezi în viaţa de după moarte).

Desigur, nu sugerez că nu ar exista nimic rău în cazul morţii. Dimpotrivă, eu accept cazul "privaţiunii", potrivit căruia moartea este considerată un lucru rău în virtutea faptului că eşti privat de tot acel bine de care te-ai fi bucurat dacă nu ai fi murit.

Aşadar, poate că am putea specifica un obiect adecvat acestui tip de frică. În loc de a ne teme de cum este moartea, poate că ar trebui să ne temem de privaţiunea de viaţă. Dacă acest lucru este adevărat, poate că teama de moarte este până la urmă adecvată.

Dar nici aceasta afirmaţie nu este chiar corectă. Mai întâi, eu cred că imortalitatea nu ar fi un lucru chiar atât de bun; să fii condamnat să trăieşti veşnic ar fi o pedeapsă, nu o binecuvântare. Aşa că frica nu este adecvată.

Mai precis, dacă ne temem de pierderea inevitabilă a vieţii, atunci obiectul fricii noastre nu este rău, ci bun, iar în concluzie frica noastră nu îşi găseşte motivaţie.

Totuşi, chiar dacă imortalitatea nu ar fi rea, nu înseamnă ca teama de moarte ar fi adecvată. O frică adecvată presupune o lipsă a certitudinii cu privire la faptul dacă obiectul fricii noastre chiar va avea loc. Şi eu ştiu că voi muri.

Dar acum apare o posibilitate diferită. Teama de moarte este inadecvată pentru că moartea este un lucru cert. Dar ceea ce nu este cert este momentul la care tu vei muri. Poate, în acest caz, ar trebui să ne temem nu de pierderea vieţii în general, ci de posibilitatea că noi vom muri mai devreme decât mai târziu.

Să luăm în considerare o analogie. Să presupunem că te afli la o petrecere. Totul este grozav şi îţi doreşti să poţi sta mai mult, dar petrecerea are loc la liceu şi mama ta te va suna în curând şi îţi va spune că a sosit timpul să pleci acasă. Nu este nimic rău în a sta acasă; acest lucru este intrinsec neutru. Tu doar îţi doreşti să poţi sta la petrecere.

Să presupunem că tu ştii că mama ta te va suna la miezul nopţii, în mod cert. În acest caz, cred eu, nu există nimic de care să te temi. Dar dacă tot ceea ce ştii e că mama ta te va suna undeva între 11 noaptea şi 1 dimineaţa, condiţiile pentru o frică adecvată sunt îndeplinite. Există ceva rău, există o şansă care nu este neglijabilă ca acest rău să aibă loc şi totuşi există, de asemenea, o lipsă de certitudine că acesta chiar va avea loc. Acum un pic de frică chiar are rost. Probabil că gândim la fel şi cu privire la moarte. Poate că are sens să-ţi fie frică având în vedere caracterul impredictibil al morţii.

Ar putea să ne fie de ajutor să înţelegem şi alte distincţii. Îmi este frică că voi muri curând, în sensul că, având în vedere numărul anilor de viaţă de care m-aş putea bucura, moartea ar putea veni mai devreme decât mai târziu? Sau îmi este frică că voi muri tânăr, moartea venind după mine mai devreme decât vine după alţi oameni? Aceste modalităţi de a specifica obiectul fricii mele potenţiale diferă în mai multe moduri, incluzând aici dimensiunea fricii care ar fi adecvată şi când.

Să luăm în considerare teama de a muri tânăr. În mod clar, dacă ai ajuns la vârsta a doua, orice frică de a muri tânăr este iraţională. Dar chiar şi în rândul tinerilor, şansa ca acest lucru să se întâmple este extrem de redusă.

Cu cât îmbătrânim, şansa de a muri într-o anumită perioadă creşte. Dar şi în acest caz, teama că vom muri poate fi supraapreciată. Chiar şi un om în vârstă de 80 de ani are o şansă mai mare de 90 la sută de a mai trăi cel puţin un an.

În mod evident, teama că moartea va sosi în curând are sens în rândul celor foarte bolnavi sau a celor foarte bătrâni. Dar pentru restul, cred eu, poate fi considerată nepotrivită. Dacă eşti rezonabil de sănătos şi totuşi îmi spui, "Sunt terorizat de gândul că voi muri", tot ceea ce îţi pot răspunde e că te cred, dar teroarea nu este adecvată. Nu are niciun sens, având în vedere datele.


 

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului death, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Dacă găsești util site-ul, ne poți ajuta cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro