HomeopatieHomeopatia... Cei mai mulţi am auzit de ea, unii cred în beneficiile acesteia, unii au folosit măcar o dată în viaţă produse homeopate. Unii ştiu ce înseamnă homeopatia, alţii nu. În acest articol vom vorbi despre homeopatie, cum a apărut şi cum acţionează.

 

 

 

Homeopatia, introducere

Astăzi vom lua o pastilă de zahăr, cu apă specială ce ne va vindeca bolile ca prin minune! Căci subiectul pe care îl vom aborda este homeopatia, unul dintre preferatele mele în materie de sisteme de medicină alternativă. Homeopatia este bine cunoscută, dar suspectez faptul că mulţi dintre clienţii săi nu înţeleg ce este cu adevărat. Spre exemplu, am rugat doi prieteni ce utilizează tratamente homeopatice, cu ocazii diferite, să-mi spună mai multe despre homeopatie. Amândoi aveau aceleaşi cunoştinţe generale: au spus că homeopatia este în esenţă un remediu pe bază de ierburi şi că pilulele pe care la iau conţin un fel de extract din aceste ierburi. Mă întreb dacă ar continua să le ia dacă ar ştii ce este cu adevărat homeopatia.


Homeopatia - cum a apărut?

Samuel Hahnemann a fost un doctor german. Pe la sfârşitul anilor 1700 se considera că toate problemele medicale erau cauzate de un dezechilibru al celor patru umori principale ale corpului: sângele, limfa, bila neagră şi bila galbenă. Convenţional medicina reprezenta încercarea de a echilibra aceste umori prin extragerea sângelui pentru a-l curăţa. Hahnemann a observat că practicile utilizate (printre care lipitorile) adesea cauzau mai multe probleme decât rezolvau, aşa că a hotărât să dezvolte o cale mai bună şi mai sigură de a echilibra cele patru umori. Corpul ar putea să le echilibreze singur, s-a gândit el, dacă ar fi impulsionat prin administrarea unei mici doze din otrava sau toxina considerată responsabilă pentru dezechilibru. A numit asta legea similarităţii. Problema evidentă era că administrarea otrăvurilor şi toxinelor ar fi omorât pacientul, aşa că a creat un mod de a dilua masiv ingredientele cu apă. Cu cât erau mai diluate, cu atât mai puternic era efectul, susţinea el, numind aceasta legea potenţei. El dilua substanţele până la 1:1030. Această proporţie e cu mult mai mare decât cea de un grăunte de nisip la toate deşerturile şi toate plajele şi toate oceanele de pe Pământ. Şi-a publicat teoria în 1807 şi astfel a apărut homeopatia.


Homeopatie... alopatie... Inventarea unui nou cuvânt

Iar apoi Hahnemann a făcut ceva foarte subtil şi inteligent. A inventat un nou cuvânt. Cuvântul inventat este alopatie. Alopatie este numele dat de Hahnemann pentru toate ştiinţele medicale bazate pe dovezi. Aţi înţeles bine: toate disciplinele medicale existente – inclusiv medicina internă, oncologie, neurologie, cardiologie, psihiatrie, patologie, chirurgie, boli infecţioase, hematologie, geriatrie, gastroenterologie, oftalmologie, radiologie, ortopedie, nefrologie, urologie, farmacologie, medicină de urgenţă şi medicină de urgenţă – toate sunt, simplu, alopatie. Alopatie este un singur cuvânt, deci nu este cu nimic superior homeopatiei. Sunt egale. Pe de o parte sunt ideile vechi de 200 de ani ale unui tip, iar pe de alta toate cunoştinţele medicale ale sute şi mii de cercetători. Homeopatie versus alopatie. Este frumos să poţi concedia atât de multe cu doar un cuvânt. Aceasta îi oferă pacientului inocent două posibilităţi, A sau B. Neştiind nimic mai mult despre niciuna dintre cele două decât numele lor, victima inocentă o va alege probabil pe cea recomandată.

Homeopatia - un sistem complet, ce nu are nevoie să evolueze

Homeopatia are o importantă trăsătură comună cu majoritatea celorlalte sisteme de medicină alternativă. A fost înfiinţată cu mult timp în urmă, de o persoană, la un moment când aproape nimic cu adevărat util sau adevărat se ştia despre medicină şi a rămas îngheţată în timp, cu vechea înţelegere privindu-i rolul şi posibilităţile. Homeopatia, precum alte sisteme de medicină alternativă, nu poate, nu trebuie să se dezvolte, să evolueze sau să se îmbunătăţească pe măsura ce aflăm mai multe despre corpul uman. Dacă s-ar adapta la noile cunoştinţe, nu ar mai fi homeopatie şi s-ar transforma în ceva diferit.


Această abilitate de a include şi de a se adapta la noile cunoştinţe este cea mai mare calitate a medicinei moderne. Când descoperim lucruri noi despre corpul uman, când găsim o mai bună metodă de a trata o problemă, ne adaptăm. Publicăm rezultatele şi le arătăm doctorilor noile tehnici. În fiecare zi, baza de date cu noi cunoştinţe ce stă la baza medicinei moderne creşte. Experienţa colectivă a doctorilor şi a cercetătorilor creşte. Dar în cazul homeopatiei şi a altor sisteme de medicină alternativă, cunoştinţele rămân la nivel de an 1807. Medicamentele pentru SIDA, spre exemplu, sunt cu mult mai bune acum decât erau cu doar zece ani în urmă şi vor fi chiar mai bune zece ani mai târziu (ar putea chiar fi descoperit un tratament). Dar în homeopatie, SIDA este tratată asemeni oricărei boli necunoscute din 1807; cu o fiolă cu apă, ce e posibil a conţine câteva molecule dintr-un compus despre care se speră că va stimula un echilibru al umorilor corpului.


Diluţia produselor homeopatice

Diluţia produselor homeopatice vândute în zilele noastre oscilează de obicei de la 6X la 30X. Acesta este sistemul de măsură al diluţiei şi nu înseamnă o parte la 6 sau 1:30. X reprezintă numeralul roman 10. O diluţie de 6X înseamnă o parte la 106, sau 1 la 1 milion. O diluţie de 30X reprezintă 1:1030 sau unu urmat de 30 de zerouri. Câteva produse sunt chiar etichetate folosind scara C, numeralul roman 100. 30C este 10030. Este un număr izbitor; 1 urmat de 60 de zerouri, cam egal cu numărul de atomi din galaxia noastră. În anul 1807 se ştiau mai multe despre matematică şi chimie decât despre medicină şi se ştia că este o diluţie maximă în chimie.

Câteva decenii mai târziu s-a aflat că această proporţie e legată de constanta lui Avogadro, aproximativ 6 x 1023. După această limită, unde se încadrează multe dintre diluţiile lui Hahnemann, nu mai sunt de fapt diluţii, ci se consideră apă pură. Aşa ca Hahnemann a rezolvat acest mic inconvenient. El considera că dacă o soluţie era agitată suficient, apa va reţine o amprentă spirituală a substanţei originale şi că ar putea chiar fi diluată la nesfârşit. Apa este adăugată de multe ori pastilelor dulci pentru remediile menite a fi luate sub formă de pilule. Aşa că atunci când cumperi pastilele homeopatice vândute astăzi, cumperi de fapt zahăr, apă sau alcool ce „canalizează” (în lipsă de un cuvânt mai bun) substanţa descrisă. Substanţa în sine nu mai e prezentă, exceptând o milionime de molecule în cazul diluţiilor celor mai mici.


Să ne întoarcem la numărul lui Avogadro. 6 x 1023 atomi reprezintă un mol, un termen care îi este familiar oricărui student la chimie. Cât de mare e acest număr? Ei bine, dacă ai avea 500 de coli de hârtie, ai avea un teanc înalt de 2 inci şi jumătate. Dacă ai avea 6 x 1023 coli, teancul tău ar ajunge de pe Pământ până la Soare. Şi nu doar atât; ar parcurge acea distanţă de patru sute de milioane de ori. Gândiţi-vă la aceasta pentru o secundă. O coală de hârtie, într-un teanc ce este de 400.000.000 de ori cât distanţa de la Pământ la Soare. Aceasta este o diluţie obişnuită homeopatică. Sună destul de puternic, nu-i aşa?


Homeopatia şi vaccinul

O explicaţie oferită de unii homeopaţi este că funcţionează asemenea unui vaccin: introducerea în corp a unei părţi minuscule a agentului cauzator – nu suficient cât să cauzeze boala, dar suficient cât să stimuleze apărarea naturală a corpului să lupte împotriva acele boli. Da, chiar aşa funcţionează vaccinurile, dar nu are nimic de-a face cu modul în care a definit Hahnemann homeopatia. Vaccinurile sunt utilizate pentru a preveni o boală ce nu există încă în corp prin începerea producţiei preventive a anticorpilor; iar homeopatia este folosită împotriva bolilor deja existente în corp, caz în care orice anticorpi ar fi deja în producţie. Numărul de anticorpi rezultaţi ca urmarea a vaccinări poate fi măsurat în sânge, pe când homeopatie nu presupune şi nu produce vreo reacţie observabilă. Vaccinurile introduc versiuni inerte ale agenţilor cauzatori de boli, pe când substanţele homeopatice sunt aceleaşi cu cele ce produc bolile. Ultima şi cea mai evidentă diferenţă, vaccinurile conţin o cantitate mare şi măsurabilă de ingredient activ, pe când remediile homeopatice nu conţin deloc ingredient activ măsurabil. Deci se poate spune într-adevăr despre homeopatie că funcţionează chiar ca un vaccin; ei bine, cel puţin, funcţionează exact ca amprenta spirituală a unuia.


De ce unii spun că homeopatia funcţionează? Studii şi concluziile acestora

Aşadar de ce jură atât de mulţi oameni că funcţionează? Homeopatie a fost testată şi retestată şi deşi majoritatea studiilor arată că rezultatele ei sunt asemeni celor ale efectului placebo, un număr surprinzător de mare demonstrează că homeopatia conduce la rezultate superioare pastilelor placebo. Dar în fiecare dintre cazuri, s-au ridicat semne de întrebare în privinţa calităţii dovezilor acelor studii. Conform Institutului Naţional de Sănătate, „Problemele includ structura slabă şi/sau raportarea slabă, modul de măsurare ales, numărul mic de participanţi şi dificultatea de a obţine aceleaşi rezultate.

Un studiu preferat al homeopaţilor” este acela din Jurnalul Medical Britanic din anul 1991, o meta-analiză a 107 cazuri pe o perioadă de 25 de ani. Majoritatea studiilor au arătate rezultate pozitive, iar homeopaţii se opresc acolo. Se opresc înaintea concluziei finale a Jurnalului, care a fost „La acest moment dovezile sunt în favoarea homeopatiei, dar nu sunt suficiente pentru a trage concluzii definitive deoarece majoritatea studiilor sunt de o calitate metodologică scăzut şi datorită rolului necunoscut al prejudecăţilor celor ce le-au publicat.” Ceea ce înseamnă că studiile ce au avut rezultate pozitive au fost efectuate şi/sau publicate de industria homeopatică. Jurnalul Medical Britanic a continuat, spunând „Aceasta indică că este într-adevăr necesară o evaluare viitoare a homeopatiei, dar doar efectuată cum trebuie.”


S-a stabilit fără semne de întrebare că studiul aleatoriu controlat nu este o unealtă potrivită de cercetare cu care să fie testată homeopatia. Cu alte cuvinte, homeopatia şi-a oferit ei însăşi o cale de a ieşi din încurcătură. Testele nu sunt adecvate pentru a o testa. Dacă faci un studio clinic şi descoperi că homeopatia nu are un efect superior efectului placebo, motivul este că homeopatia nu ar trebui testată. Oricând auzi pe cineva susţinându-şi cauza spunând că efectul nu poate fi detectat prin intermediul testelor, fii sceptic.


Partea bună a homeopatie este că nu va răni pe nimeni, având în vedere că îi lipsesc ingredientele active măsurabile. Şi când problemele trate nu ameninţă viaţa, nu se întâmplă nimic rău. Adevăratul rău se întâmplă când cei ce o practică sau proprietarii de magazine recomandă homeopatia ca înlocuitor al tratamentului medical adecvat în cazul bolilor serioase. Aşa că fii vigilent şi protejează-ţi sănătatea ta, dar şi pe cea a rudelor şi prietenilor!

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Homeopathy: Pure Water or Pure Nonsense?, publicat pe skeptoid.com, cu acordul editorului.
Traducere: Anca Negulescu

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.