Frecvent în onomastica romanilor, numele gentilic Antonius nu are o etimologie clară în latină. Face parte din aceeaşi familie cu Antius, Antenius, Antilius şi este probabil de origine etruscă, dar semnificaţia acestuia rămâne neclară. În evul mediu, Antonius a fost apropiat, prin etimologie populară, de substantivul gr.anthos, "floare". Vechile documente atestă în Ţara Românească formele Andonie, în anul 1374 şi Antonie în anul 1425.
