Testele de personalitate au devenit din ce în ce mai populare. De la angajare la întâlniri, ele promit să ne ajute să înțelegem cine suntem și în ce fel suntem asemănători sau diferiți de ceilalți.
Dar aceste teste oferă oare o imagine fidelă? Și ar putea fi dăunător să le luăm prea în serios?
Ce sunt testele de personalitate?
Un test de personalitate este un instrument conceput pentru a provoca un răspuns care ar putea dezvălui „personalitatea” cuiva – adică tiparele sale de comportament și gândire în diverse situații.
Aceste teste pot lua forma unor chestionare de autoevaluare, cum ar fi Indicatorul tipurilor Myers-Briggs - MBTI (dezvoltat pentru prima dată în anii '40) și Inventarul Big Five (dezvoltat în anii '90).
Sau pot fi teste „proiective”, în care individul vorbește liber despre interpretarea unor stimuli ambigui. Un exemplu celebru este testul Rorschach cu pete de cerneală, dezvoltat la începutul anilor 1920 de psihiatrul elvețian Hermann Rorschach.
Începuturi timpurii
Testarea personalității nu este un lucru nou. Texte istorice din întreaga lume sugerează că oamenii au fost interesați să înțeleagă și să clasifice personalitatea de mii de ani.
În jurul anului 400 î.Hr., filozoful grec Hipocrate a sugerat că temperamentul unui individ era influențat de echilibrul a patru fluide corporale, cunoscute sub numele de „umori”.
Chiar mai devreme, în jurul anului 1115 î.Hr., funcționarii guvernamentali din China antică examinau comportamentul și caracterul indivizilor pentru a le determina aptitudinea pentru diverse posturi din administrație.
Totuși, dezvoltarea sistematică și științifică a unor instrumente pentru a înțelege și clasifica personalitatea a început abia în secolul XX.
Unul dintre primele a fost dezvoltat în 1917 de armata Statelor Unite pentru a prezice modul în care recruții noi ar putea reacționa la război și dacă prezentau risc de „șoc de obuz” (astăzi clasificat drept tulburare de stres post-traumatic). Scopul era identificarea indivizilor nepotriviți pentru luptă.
Această evaluare conținea 116 întrebări cu răspunsuri „da” sau „nu”, incluzând aspecte legate de simptome somatice, adaptare socială, istoric medical și familial. Exemple: „Ai leșinat vreodată?” și „De obicei te simți bine și puternic?”. Cei care obțineau scoruri mari erau trimiși la un psiholog pentru evaluări suplimentare.
De atunci, au fost dezvoltate și utilizate mii de teste similare în domeniile clinic, ocupațional și educațional. Multe dintre acestea, precum testul Myers-Briggs, au câștigat popularitate datorită Internetului și mass-mediei.
De ce suntem atrași de aceste teste?
Răspunsul nu se află în caracteristicile specifice ale testelor, ci în nevoia psihologică profundă la care ele promit să răspundă.
Impulsul de a te înțelege pe tine însuți începe de la o vârstă fragedă și continuă toată viața. Ne punem întrebări precum „cine sunt eu?” și „cum mă integrez în lume?”.
Testele de personalitate sunt o modalitate simplă de a primi răspunsuri la aceste întrebări dificile. Poate fi liniștitor – chiar exaltant – să te vezi reflectat în rezultate.
Potrivit teoriei psihologului american Abraham Maslow privind nevoile umane, oamenii sunt împinși către autodepășire și „autoactualizare”, adică realizarea propriului potențial.
Astfel, oamenii pot fi atrași de testele de personalitate în speranța că aflarea „tipului” lor îi va ajuta să facă alegeri mai bune pentru dezvoltarea personală, fie că e vorba de carieră, relații sau sănătate.
Maslow a identificat și o altă nevoie fundamentală: nevoia de apartenență. Aflarea tipului propriu de personalitate, precum și a celor din jur, este o modalitate de a găsi „propriul grup”. Conform teoriei identității sociale, descoperirea unui grup cu care simțim că ne identificăm consolidează percepția noastră despre cine suntem.
Efectul Barnum
Merită menționat că există cercetări psihologice care pun sub semnul întrebării validitatea și fiabilitatea testului Myers-Briggs.
Una dintre principalele critici este că, dacă refaci testul într-o perioadă scurtă, rezultatele pot fi diferite (ceea ce se numește fiabilitate slabă „test-retest”). Cum personalitatea este, în general, stabilă pe termen scurt, ar fi de așteptat rezultate constante.
Mai mult, Myers-Briggs și teste similare folosesc un limbaj general, pozitiv și suficient de vag în descrierea tipurilor de personalitate. Procedând astfel, ele exploatează „efectul Barnum” sau „efectul Forer”: tendința oamenilor de a accepta afirmații generale ca descrieri unice ale propriei persoane.
Vi se pare familiar? Asta pentru că și horoscoapele fac același lucru. Rezultatele horoscoapelor și ale testelor de personalitate pot „părea corecte” deoarece sunt concepute să rezoneze cu experiențe și aspirații universale umane.
Totuși, testele de personalitate sunt folosite în continuare în cercetare și practică clinică, deși experții recomandă utilizarea unor măsuri validate științific.
Un test frecvent utilizat în practică este forma revizuită a Inventarului multifazic de personalitate Minnesota (MMPI-2-RF). Acest test cu 338 de întrebări evaluează trăsături de personalitate problematice care pot influența sănătatea mintală a unui individ.
Deși are propriile limitări, MMPI-2-RF este util în evaluarea exactă a simptomelor tulburărilor de personalitate și în anticiparea modului în care diferite trăsături pot afecta rezultatele tratamentului.
Să nu luăm testele prea în serios
Dacă te încadrezi rigid într-un tip de personalitate, riști să te limitezi la granițele acestei etichete. Poți chiar folosi eticheta ca scuză pentru propriile comportamente problematice sau pentru ale altora, spunând „așa sunt eu, un ESTP (Extraverted, Observant, Thinking, Prospecting)”.
Mai mult, dacă privim lumea doar prin aceste categorii simplificate, ignorăm faptul că personalitatea poate evolua. Încadrându-i pe ceilalți sau pe noi înșine într-o cutie, ratăm să vedem indivizi capabili de schimbare și dezvoltare.
Deși nu este nimic rău în a face un test de personalitate din curiozitate, de amuzament sau chiar pentru a explora aspecte ale propriei identități, este important să nu ne atașăm prea mult de etichete pentru a nu ajunge să credem că ele definesc tot ceea ce suntem.
Traducere după The truth about personality tests de Kelvin (Shiu Fung) Wong, profesor de psihologie clinică, Swinburne University of Technology și Wenting (Wendy) Chen, Școala de psihologie, UNSW Sydney.
