Cum v-aţi simţi dacă o decizie pe care aţi luat-o ar duce la moartea altei persoane? Cum se descurcă un lider politic ce, urmare a deciziilor sale, are pe conştiinţă moartea a mii de persoane? Iată rezultatele unui studiu recent despre putere şi dezumanizare.
"E posibil să nu-ţi pară rău de oamenii care au murit? Vreau să spun că ai fi inuman dacă nu ai gândi în felul acesta" - fostul prim-ministru englez Tony Blair vorbind cu Andrew Marr la BBC.
Gândeşte-te ce oribil te-ai simţi dacă o decizie pe care ai luat-o a dus la moartea altei persoane. Dar cum se descurcă atunci un lider politic ce, urmare a deciziilor sale, are pe conştiinţă moartea a sute de mii de persoane? Conform unui studiu recent, aceşti lideri reuşesc să depăşească momentul prin dezumanizarea celor asupra cărora au putere.
Dezumanizarea, adică tratarea semenilor ca şi când ar fi mai puţin decât oameni, nu este neapărat un lucru rău, conform studiului. Ea permite liderilor şi practicienilor din anumite meserii, cum ar fi doctorii, să poată lua decizii dificile în meseriile lor.
Studiul nr.1
Joris Lammers şi Diederik Stapel, psihologi de origine olandeză de la Facultatea din Tilburg, au solicitat celor 102 studenţi care au participat la un experiment să completeze formulare din care să se poată cuantifica simţul puterii acestora, incluzând itemuri ca "în ce măsură opinia ta afectează opinia altor persoane?". După aceea, studenţii au trebuit să citească despre o ţară săracă, având trăsături sud-americane, denumită Aurelia şi locuitorii acesteia. Aceia care au avut scoruri superioare pe scala puterii au arătat o mai mare înclinaţie spre dezumanizarea locuitorilor din Aurelia, considerându-i, de pildă, mai puţin civilizaţi şi mai puţin maturi.
Studiul nr.2
În continuare, într-un alt studiu, cercetătorii i-au "ajutat" pe câţiva studenţi participanţi la studiu să se simtă mai puternici, solicitându-le să scrie despre o situaţie în care ei au avut în coordonare şi sub propriul control alte persoane. Aceştia, s-a observat, au fost mai înclinaţi decât ceilalţi (care au fost puşi să scrie despre ceva neutru) să afirme că ar sprijini un plan pentru mutarea aurelianilor într-o zonă nedezvoltată a ţării, chiar împotriva voinţei lor. Mai mult, studenţii "potenţaţi" au fost, din nou, mai dispuşi să-i considere pe locuitorii Aureliei mai lipsiţi de civilitate şi mai imaturi decât ceilalţi subiecţi participanţi la experiment, şi asta după ce primilor li s-a cerut opinia despre decizia de a-i muta pe băştinaşi. Aşadar, dezumanizarea a fost mediată de decizia despre strămutarea locuitorilor ţării fictive.
Studiul nr.3
Într-un alt studiu, Lammers şi Stapel au stabilit roluri pentru 50 de studenţi: unii au fost chirurgi principali, alţii chirurgi adjuncţi, iar alţii asistenţi. Studenţii au repetat rolurile stabilite, pentru a se "contamina" cu trăsăturile specifice celor care au în societate rolurile indicate. Apoi s-a cerut părerea acestora privind procedura de urmat în cazul unui pacient fictiv de 56 de ani cu o tumoră abdominală. S-a constatat că studenţii care se pregătiseră pentru rolul de chirurg principal au optat cu precădere pentru procedura mai dură, dar mai eficientă. Tot aceştia au fost mai înclinaţi către dezumanizarea pacientului, înclinând să considere că pacientul este mai pasiv şi mai puţin sensibil decât ceilalţi participanţi la experiment.
Concluzii
"Tratându-i pe ceilalţi ca pe obiecte ori instrumente, consecinţele emoţionale ale acţiunilor oamenilor cu putere sunt minimizate şi devin nerelevante", afirmă cercetătorii. "Deşi acest mod de raportare la semeni poate duce la abuzuri, facilitează luarea deciziilor dure. Fără dezumanizare, liderii ar deveni copleşiţi de suferinţa şi durerea survenite în urma deciziilor luate".
Lammers şi Stapel au admis, totuşi, că legătura dintre putere şi dezumanizare nu a fost pe de-a întregul mediată de luarea deciziilor dure. "Interpretăm acest lucru ca fiind o dovadă că puterea poate creşte tendinţa de dezumanizare pentru motive altele decât justificarea deciziilor".
Puterea, aşadar, duce la tendinţa de a-i dezumaniza pe ceilalţi. Oamenii care deţin puterea au înclinaţia de a-i dezumaniza pe ceilalţi mai mult decât cei fără putere. Dezumanizarea are loc cu o mai mare probabilitate atunci când anterior a fost luată o decizie dură împotriva unor semeni. Un ghid util, nu? pentru înţelegerea gesturilor şi acţiunilor politicienilor de toate genurile, de la noi ori aiurea.
Articol tradus de pe Research Digest Blog, cu acordul autorului.
