Ce facem în timpul liber spune mult despre ceea ce ne face fericiți.
În cartea „Societatea oboselii”, filosoful sud-coreean Byung-Chul Han susține că, în societatea modernă, indivizii trăiesc sub imperativul de a avea realizări. Han numește aceasta o „societate a performanței”, în care trebuie să devenim „antreprenori” – să ne promovăm și să ne vindem pe noi înșine; nu există timp în afara celui de lucru.
Într-o astfel de societate, chiar și timpul liber riscă să devină un alt tip de muncă. În loc să ofere odihnă și sens, timpul liber devine adesea competitiv, demonstrativ și epuizant.
Oamenii care simt presiunea de a se autopromova pot petrece, de exemplu, timpul liber postând pe rețelele sociale fotografii dintr-o cursă sportivă sau dintr-o vacanță elaborată, pentru a fi văzute de familie, prieteni sau potențiali angajatori, ceea ce adaugă și mai multă oboseală și epuizare.
Ca filosof și consilier filosofic, studiez legătura dintre formele nesănătoase ale timpului liber și epuizare. Am constatat că filosofia ne poate ajuta să rezolvăm unele dintre capcanele timpului liber într-o societate a performanței.
Filosoful grec celebru Aristotel (384–322 î.e.n.) oferă în mod special perspective relevante în acest sens.
Aristotel despre autodezvoltare
Aristotel își începe faimoasa „Etică nicomahică” observând că toți căutăm fericirea. Însă, spune el, adesea suntem confuzi în privința modului de a o atinge.
Aristotel credea că plăcerea, bogăția, onoarea și puterea nu ne vor face fericiți în mod real. Adevărata fericire, susținea el, necesită autodezvoltare etică: „Binele uman constă în activitatea sufletului în acord cu virtutea”.
Cu alte cuvinte, dacă vrem să fim fericiți, susține Aristotel, trebuie să facem alegeri raționale pentru a ne forma obiceiuri care, în timp, devin trăsături de caracter precum curajul, cumpătarea, generozitatea și sinceritatea.
Aristotel leagă explicit viața bună de devenirea unui anumit tip de persoană. Nu există o scurtătură către autodezvoltarea etică. Este nevoie de timp – timp în afara orei de lucru, timp în care nu suntem angajați în vreo formă de autopromovare antreprenorială.
Aristotel ne vorbește și despre puterea alegerilor noastre. Obiceiurile, argumentează el, nu țin doar de acțiuni, ci și de motivații și caracter. Acțiunile noastre, spune el, ne schimbă efectiv dorințele. Aristotel spune: „Prin abținerea de la plăceri devenim cumpătați și tocmai atunci când am devenit astfel suntem cei mai capabili să ne abținem de la ele”.
Cu alte cuvinte, obiceiurile bune sunt rezultatul mișcării graduale în direcția corectă, prin practică.
Pentru Aristotel, obiceiurile bune conduc la autodezvoltare etică. Și inversul este adevărat. În acest scop, pentru Aristotel, prietenii buni și mentorii care ghidează și susțin dezvoltarea morală sunt esențiali.
Cum ne ajută Aristotel să înțelegem timpul liber
Într-o societate a performanței, suntem adesea condiționați să răspundem presiunilor externe de a ne autopromova. Putem ajunge astfel să căutăm fericirea în plăcere, bogăție, onoare și putere. Aceasta poate devia dezvoltarea etică necesară pentru fericirea autentică.
Adevăratul timp liber – cel care nu este legat de imperativul realizării – este acel timp în care putem reflecta la prioritățile noastre reale, să cultivăm prietenii, să gândim cu mintea noastră și să ne retragem pentru a decide ce fel de viață vrem să ducem.
Cuvântul grec eudaimonia, adesea tradus simplu ca „fericire”, este termenul folosit de Aristotel pentru a descrie înflorirea și împlinirea umană. Potrivit filozoafei Jane Hurly, Aristotel vede „timpul liber ca esențial pentru înflorirea umană”.
De fapt, „pentru Platon și Aristotel, timpul liber… este o condiție prealabilă pentru atingerea celei mai înalte forme de înflorire umană, eudaimonia” susține filosoful Thanassis Samaras.
Chiar dacă avem mijloace limitate de a dobândi plăcere, bogăție, onoare și putere, Aristotel ne spune că avem control asupra celei mai importante variabile în ce privește ducerea unei vieți bune: ce fel de persoană vom deveni.
Timpul liber este crucial pentru că este timpul în care decidem ce fel de obiceiuri vom dezvolta și ce fel de persoane vom deveni. Vom capitula în fața societății performanței? Sau ne vom folosi timpul liber pentru a ne dezvolta ca indivizi?
Când în timpul liber ești preocupat de autopromovare antreprenorială, dezvoltarea morală devine dificilă. Timpul liber care nu este deturnat de imperativul realizării este necesar pentru formarea unei relații coerente cu sine – ceea ce autorul numește o „relație de solidaritate cu sine” – un tip de conștiință reflexivă de sine necesară pentru a ținti în direcția corectă și a face alegeri morale. Fără o astfel de relație, viața bună va rămâne de neatins.
Timpul liber reimaginat
În loc să adoptăm definiția societății performanței despre viața bună, ne-am putea formula propria viziune. Fără o viziune proprie, riscăm să rămânem blocați în obiceiuri proaste, care ne îndepărtează de dezvoltarea morală prin care devine posibilă viața bună.
Aristotel spune limpede că avem puterea de a ne schimba nu doar comportamentele, ci și dorințele și caracterul. Această autodezvoltare, scrie el, este o parte necesară a vieții bune – o viață de eudaimonia.
Alegerile pe care le facem în timpul nostru liber ne pot apropia de eudaimonia. Sau ne pot conduce spre epuizare.
Traducere după Why leisure matters for a good life de Ross Channing Reed, profesor de filozofie, Missouri University of Science and Technology.
Imagine: pixabay.com
