Atunci când oamenii gesticulează în timp ce vorbesc, acest lucru îi ajută să-şi schimbe gândurile. Dacă rogi pe cineva să-ţi arate cum îşi leagă şireturile sau cum joacă Jenga, aproape sigur se va folosi de mâini pentru a-ţi explica. Chiar şi oamenii care sunt orbi din naştere şi nu am văzut niciodată gesturi, gesticulează totuşi în timp ce vorbesc.
Dar gesturile nu sunt doar o modalitate de comunicare, de asemenea, ele pot fi o modalitate de abstractizare şi codificare a informaţiei. În cadrul unui studiu care investiga modul în care gesturile interacţionează cu gândurile, Beilock şi Goldin-Meadow (2010) au cerut participanţilor să încerce să rezolve un test, folosit adesea de psihologi, numit „Turnul din Hanoi”. În primul rând, acest test implică mutarea unor blocuri dintr-un turn în celălalt. Dacă eşti interesat, mai jos găseşti un scurt clip video care explică modul de rezolvare.
După terminarea testului, participanţilor li s-a cerut să explice unei alte persoane modul în care au rezolvat puzzle-ul. Acest lucru este practic imposibil de realizat fără a gesticula şi fiecare a gesticulat spontan, cu toate că în moduri uşor diferite.
Apoi, ei s-au întors să realizeze testul din nou, dar, de această dată, pentru jumătate dintre participanţi unul din discuri a fost schimbat, aşa că era mai dificil de mutat.
Iată partea cu adevărat interesantă: persoanele care au gesticulat în mod spontan doar cu o singură mână atunci când li s-a cerut să explice soluţia, au avut nevoie de mai mult timp pentru a rezolva puzzle-ul a doua oară. În comparaţie, cei care au folosit, în mod spontan ambele mâini, totuşi au fost mai rapizi – probabil, deoarece ei şi-au folosit imediat ambele mâini când au mutat piesa mai grea. Ceea ce s-a întâmplat a fost faptul că modul în care persoanele au gesticulat în timp ce explicau sarcina a schimbat modul în care ei şi-au amintit să finalizeze puzzle-ul.
Gândeşti cu mâinile
Această descoperire se bazează pe studii anterioare care indică faptul că gesticularea poate facilita îmbunătăţirea memoriei.
Studiile realizate pe copii au demonstrat că atunci când sunt încurajaţi să gesticuleze în timpul vorbirii, acest lucru poate consolida învăţarea (de exemplu: Stevanoni & Salmon, 2005). Şi, din perspectiva unei persoane care învaţă de la o altă persoană, oamenii pot învăţa mai bine anumite sarcini atunci când cealaltă persoană gesticulează către ei. Totuşi, nu toate sarcinile sau încercările de a învăţa vor beneficia de pe urma gesticulării; va depinde dacă sarcina specifică conduce în sine către gesticulare.
Cu toate acestea, studiul este un memento minunat referitor la puterea unui lucru pe care mulţi dintre noi îl facem, dar puţini ne gândim la el: „Gesticularea nu reflectă doar gândurile: gesturile schimbă gândurile prin introducerea acţiunii în propriile reprezentări mentale. Gesturile forţează oamenii să gândească cu mâinile” (Beilock & Goldin-Meadow, 2010).
Traducere de Ilinca Ioana Mădălina după gesturing-while-talking-influences-thoughts cu acordul editorului
