Un bărbat de 64 ani care suferă de Parkinson a tot luat în greutate în ultimii cinci ani. Dar acest lucru a fost mai degrabă o binecuvântare, pentru că bărbatul a descoperit că mâncarea e cea care îl scapă de mirosuri fantomatice neplăcute. Iată ce i s-a întâmplat...
În fiecare dimineaţă când se trezeşte lucrurile sunt normale, dar pe măsură ce timpul trece începe să experimenteze un miros persistent, din ce în ce mai intens, de excremente de sconcs amestecat cu miros de ceapă. Şi, mai ciudat, a descoperit că, pe o scară de la 0 la 10, duhoarea se intensifică de la 0 la 7-10 în orele dinaintea unei furtuni. În cadrul articolului publicat în International Journal of Biometeorology (Revista Internaţională de Biometeorologie), S.R. Aiello de la Universitatea Michigan din Ann Arbor şi Alan Hirsch din cadrul Fundaţiei de Tratament şi Cercetare a Mirosului şi Gustului afirmă că acesta este ”primul caz raportat de exacerbare a halucinaţiei olfactive indusă de vreme”.
În afară de furtuna care stă să vină, printre alţi factori care intensifică halucinaţiile olfactive ale omului sunt ”răceala, congestia nazală şi oboseala” . Eliberarea nu vine numai prin mâncare, dar şi ”privind la TV, prin irigarea nasului... decongestionarea nărilor... instilaţii cu apă sărată, suflarea nasului, prin râs... bâzâind şi vorbind” .
Aiello şi Hirsch au coordonat teste ample privind abilităţile olfactive ale pacienţilor şi au aflat că acestea sunt semnificativ afectate. Această constatare este consecventă cu diagnosticarea bolii Parkinson şi explică halucinaţiile, au arătat cercetătorii, pentru că ”un simţ olfactiv afectat permite dezinhibarea descărcării olfactive spontane” .
Cercetătorii au prezentat câteva posibile explicaţii ale faptului că halucinaţiile olfactive ale bărbatului se intensificau înainte de o furtună: o scădere a presiunii atmosferice poate afecta simţul său olfactiv, astfel dezinhibând halucinaţiile sale olfactive; dacă nervii săi olfactivi (implicaţi în miros) sunt deterioraţi în vreun fel, o presiune atmosferică joasă poate cauza contracţii de ţesut cicatricial, exacerbând în acest fel halucinaţiile; sau schimbările atmosferice de dinainte de furtună pot înrăutăţi starea de spirit a bărbatului, poate intensificând concentrarea sa asupra halucinaţiilor sale neplăcute.
Din păcate, Aiello şi Hirsch nu au testat veridicitatea spuselor bărbatului despre abilităţile sale de a prevedea furtuna. Asta i-a determinat să admită că: ”poate halucinaţiile olfactive dependente de vreme nu există cu adevărat, ci mai degrabă este o eroare în sensul de identificare greşită a cauzei”.
Aşa cum noi tindem să ne amintim de momentele în care primeam un telefon de la vreun prieten sau rudă exact atunci când ne gândeam la ei - şi nu în numeroasele momente în care nu ne gândeam la ei – poate că pretinsele abilităţi de a prevedea ale pacientului sunt farse ale memoriei. Această explicaţie este susţinută de faptul că, în urmă cu douăzeci de ani, pacientul pretindea că poate prevedea vremea pe baza creşterii durerii într-un cartilaj rupt. Poate că această istorie l-a condus la a aştepta ca şi alte experienţe senzoriale să fie dependente de vreme şi să caute asocieri meteorologice cu mirosul său fantasmatic ce ar putea să nu fie real.
Traducere de Alina Turcescu după the-man-whose-smelly-hallucinations cu acordul editorului
