Combaterea obiceiurilor proaste

Mai puţin înseamnă mai mult în materie de combatere a obiceiurilor proaste. Un mod confirmat de a combate obiceiurile implică alcătuirea a ceea ce este cunoscut drept planul dacă-atunci de punere în practică a intenţiilor care vizează semnalele situaţionale ale tentaţiei.

„Dacă mă plictisesc, atunci voi mânca un măr” ar fi un plan creat pentru a rupe legătura automată dintre plictiseală şi gustare nesănătoasă.

Multe cercetări din acest domeniu s-au concentrat pe beneficiile unui singur plan. Desigur, în realitate, adesea, obiceiurile noastre rele au mai multe semnale. Nu doar plictiseala provoacă o căutare absurdă a cutiei cu prăjituri, dar şi degustarea ceaiului sau a cafelei, privitul la TV sau pălăvrăgeală de după o vizită la sală. Un nou studiu analizează eficacitatea alcătuirii mai multor planuri dacă-atunci, unul pentru fiecare obicei care provoacă imboldul.

Aukje Verhoeven a cerut unui grup de 63 de tinere să ţină un jurnal al gustărilor timp de trei zile. Apoi, ele au folosit aceste date pentru a identifica semnalele pentru gustările lor nesănătoase şi pentru a alcătui fie unul, fie trei planuri dacă-atunci pentru a înlocui obiceiurile semnale-gustări cu comportamente mai sănătoase. A existat, de asemenea, un grup de control care, pur şi simplu, s-a gândit la alternative mai sănătoase de gustări. Toţi participanţii au ţinut apoi evidenţa gustărilor lor nesănătoase pentru încă trei zile.

Care au fost rezultatele acestui studiu de acasă? Femeile care au realizat un singur plan dacă-atunci şi cele din grupul de control au indicat o scădere a numărului de gustări de la început până la final (de la 2,01 la 1,47 media de gustări zilnice şi de la 2,45 gustări la 1,45). Pe de altă parte, femeile din grupul celor care au alcătuit mai multe planuri dacă-atunci nu au indicat scăderi semnificative ale numărului de gustări (1,95 gustări zilnice la început vs. 1,83 la sfârşit).

Un al doilea studiu şi-a propus să afle de ce alcătuirea mai multor planuri dacă-atunci pentru un singur scop dominant (în acest caz scăderea numărului de gustări) este neproductivă. Planurile dacă-atunci acţionează prin înlocuirea asocierii semnal-obicei cu o nouă legătură semnal-comportament mai sănătoasă. Probabil că alcătuirea mai multor planuri dacă-atunci dă greş deoarece noile multiple legături semnal-comportament vin în conflict unul cu altul în memorie. Altfel decât în situaţia unui singur plan dacă-atunci, poate că niciunul dintre planuri nu formează o asociere destul de puternică pentru a îndepărta legătura iniţială, nedorită semnal-obicei.

Pentru a testa acest lucru, 93 de bărbaţi şi femei au alcătuit fie unul, fie trei planuri dacă-atunci legate de combaterea obiceiurilor alimentare nesănătoase. Un alt grup „mixt” a alcătuit un plan dacă-atunci referitor la gustări şi două alte planuri dacă-atunci referitoare la un aspect diferit al vieţii – reuşitele academice. Testul esenţial a fost o sarcină cu un cuvânt ce apărea pe computer. Un cuvânt iniţial (de bază) apărea intermitent – acesta a fost unul dintre semnalele care a declanşat un obicei rău, cum ar fi „plictiseala”. Apoi, apărea pe ecran fie un cuvânt nou, fie un cuvânt fără sens şi participanţii trebuiau să indice cât mai repede posibil dacă respectivul cuvânt era real sau nu. Cuvintele reale au fost luate din lista obiceiurilor alimentare nesănătoase sau din comportamentele sănătoase folosite în planurile dacă-atunci.

Descoperirea principală a acestui studiu a fost că participanţii din grupul celor cu un singur plan dacă-atunci şi participanţii din grupul mixt au răspuns mai rapid la cuvintele care aparţineau gustărilor sănătoase decât la obiceiurile nesănătoase – un semn că au înlocuit cu succes legătura dintre semnal şi obicei cu o opţiune mai sănătoasă.

Nu s-a observat un asemenea progres la participanţii care au alcătuit trei planuri dacă-atunci referitoare la gustări. Acest lucru indică faptul că multiplele planuri dacă-atunci care vizează acelaşi scop dominant sunt ineficiente deoarece niciunul dintre comportamentele sănătoase plănuite nu sunt suficient de puternic legate de semnalele situaţionale relevante.

„Cu toate că planurile multiple pentru comportamentul ţintă ar trebui, în mod intuitiv, să asigure oamenilor mai multe ocazii favorabile de a influenţa cu succes propriile intenţii, actualele descoperiri indică, atât prin măsurători comportamentale, cât şi cognitive, faptul că alcătuirea mai multor intenţii de pus în practică sunt ineficiente atunci când vine vorba de combaterea obiceiurilor alimentare nesănătoase” afirmă cercetătorii.