Legat la ochi. Iluzia controluluiOamenii au de multe ori tendinţa de a supraestima controlul perceput asupra evenimentelor din viaţa lor, cu alte cuvinte ei trăiesc cu “iluzia controlului”.  Acesta este un fapt bine documentat şi a fost testat de multe ori prin diferite studii, de-a lungul a peste patru decenii.

 

 

 

Oamenii supraestimează întotdeauna dimensiunea controlului pe care îl au asupra vieţii lor?

Iată un exemplu: alegi un măr care are un gust delicios. Presupui că eşti foarte priceput în alegerea merelor (atunci când, de fapt, întregul lot se întâmplă să fie bun în acea zi).

Un altul: intri în loterie şi câştigi câteva milioane. Presupui că acest lucru este (parţial) un rezultat al valorii numerelor tale norocoase (de fapt, extragerile la jocurile loto sunt total aleatoare, aşa că nu le poţi influenţa cu numerele pe care le alegi. Deşi cei mai mulţi dintre noi cunosc şi acceptă acest lucru, nutrim încă bănuiala că poate contează ce numere alegem).

Uneori, această iluzie ia forma gândirii magice. Într-un studiu, participanţii urmăreau o altă persoană încercând să tragă cu o minge de baschet miniaturală printr-un cerc (Pronin et al., 2006). Atunci când participanţii îşi doreau ca jucătorul să nimerească cercul şi el reuşea, ei simţeau că reuşita le aparţinea într-o anumită măsură, chiar dacă ei nu ar fi putut să facă nimic pentru aceasta.

E la fel ca la pietonii din New York, care continuă să apese butonul de schimbare a luminilor semaforului, în ciuda faptului că nu se întâmplă nimic. De la sfârşitul anilor '80, toate semnalele traficului sunt controlate computerizat, dar edilii oraşului nu doresc să plătească pentru îndepărtarea butoanelor. Ar fi, probabil, mai rău dacă ar face-o: prin ele se amplifică iluzia de control a oamenilor. Ne simţim mai bine atunci când putem face ceva care să pară că poate avea un efect (chiar dacă nu are).



O iluzie benefică?

Se susţine, uneori, că iluzia controlului este benefică, deoarece prin ea oamenii pot fi încurajaţi să-şi asume responsabilitatea. E ca atunci când o persoană este diagnosticată cu o boală; ceilalţi doresc ca persoana respectivă să preia controlul, adică să înceapă să ia medicamente, să-şi schimbe dieta sau un alt aspect al stilului său de viaţă.

În mod similar, studiile descoperă că pacienţii din spitale care sunt capabili să-şi administreze singuri analgezice utilizează, de obicei, doze mai mici decât cele prescrise de către medici, fără ca ei să simtă dureri mai mari (Egan, 1990: Ce înseamnă pentru un pacient să "deţină controlul").

Senzaţia de control ne poate îndemna, de asemenea, să facem anumite lucruri atunci când şansele de succes sunt mici. Ai fi participat la un concurs organizat pentru ocuparea unui post vacant, dacă ai fi ştiut cât de puţin control aveai asupra deciziei de angajare? Nu, dar dacă nu participi niciodată, nu poţi obţine niciun loc de muncă. Deci, luăm un aer competent, ne lustruim CV-ul şi ne exersăm tehnica de interviu.

Dar iluzia de control nu are numai efecte pozitive.

Pentru a reveni la discuţia despre loterii, putem vedea cum operează iluzia controlului pe pieţele financiare. Comercianţii simt de multe ori că au mai mult control asupra pieţei decât au în realitate. Într-adevăr, un studiu a arătat că, cu cât este mai mare controlul pe care cred că îl deţin comercianţii, cu atât mai coborâtă este performanţa lor reală (O'Creevy & Nicholson, 2010). Este un avertisment pentru cei care nu respectă puterea întâmplării, a caracterului aleator al lucrurilor.

Generalizând, unii cercetători susţin că iluzia controlului ne opreşte să învăţăm din propriile greşeli şi ne face insensibili la feedback. Când simţi că eşti responsabil, eşti mai tentat să ignori semnalele de avertizare din mediu care arată că lucrurile nu sunt sub controlul tău. Într-adevăr, un experiment a arătat că, cu cât simţi mai multă putere, cu atât mai puternică devine iluzia controlului pe care îl ai (Fast et al., 2009).

Iluzia inutilităţii


Până aici, totul este verosimil. Ce este fascinant este că însăşi ideea iluziei controlului poate fi o iluzie sau cel puţin doar o parte a poveştii.

Ce se întâmplă dacă iluzia de a avea un control depinde în mare măsură de cât de mult control avem de fapt? La urma urmei, nu suntem întotdeauna total desprinşi de realitate, aşa cum sugerează experimentele de mai sus. Uneori deţinem destul de mult control asupra rezultatelor din viaţa noastră.

Acest lucru a fost testat recent printr-o serie de experimente realizate de Gino et al. (2011). Ceea ce au descoperit ei a fost că iluzia controlului se inversează atunci când controlul asupra unei situaţii este într-adevăr foarte mare. Atunci când participanţii la studiu au avut de fapt foarte mult control, dintr-o dată ei au fost mult mai tentaţi să-l subestimeze.

Aceasta este o contestare destul de gravă a iluziei controlului. Dacă este susţinută de alte studii, aceasta va afecta ideea că iluzia controlului este, de obicei, benefică. Acum trăim într-o lume în care, uneori, iluzia ne împiedică să înaintăm.

De exemplu, înscrierea în concurs pentru mai multe locuri de muncă sporeşte şansele de a avea unul, exerciţiul fizic te face mai sănătos, cumpărarea unei maşini noi te face mai sărac. Toate acestea sunt domenii în care avem un nivel ridicat de control, dar pe care putem foarte bine să presupunem că nu-l deţinem.

Acest efect va trebui să fie redenumit iluzia inutilităţii. Cu alte cuvinte: când ai un control ridicat, subestimezi cât de mult contează cu adevărat ceea ce faci.

Traducere de Maricica Botescu după The Illusion of Control: Are There Benefits to Being Self-Deluded?, cu acordul autorului.
Credit imagine: Jason Michael


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
Susţine-ne pe Patreon!


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro