Majoritatea dintre noi au făcut-o: am ”scăpat” un nume în timpul unei conversaţii şi am aşteptat apoi ca oamenii să tragă concluziile potrivite. ”Uau! Din moment ce Christian este prieten cu tipul acela, atunci trebuie să fie foarte important / inteligent / popular.”
Cei mai mulţi dintre noi obişnuiesc să introducă uneori, în discuţii, nume importante, cu care au stabilit relaţii apropiate, arătând (ori încercând) că în felul acesta şi ei sunt importanţi. Un studiu efectuat de curând arată care sunt, în fapt, efectele asupra auditoriului. Nu cele scontate...
Din păcate, este o strategie destul de evidentă. Într-adevăr, conform lui Carmen Lebherz şi colegilor ei, ”scăparea numelor” te va face probabil să pari mai puţin agreabil şi mai puţin competent – asta doar dacă nu faci asocierea cu numele faimos să sune suficient de distant şi întâmplător. Chiar şi atunci, cel mai probabil nu-ţi va folosi decât ca vot de simpatie, după ce ”publicul” a asistat la un eşec de-al tău.
Lebherz şi colaboratorii ei au păcălit zeci de studenţi că li se trimisese un email introductiv de către un alt student cu care urmau să facă pereche mai târziu. De fapt, email-ul era compus de către cercetători şi, pe lângă informaţii despre vârstă, locul unde stătea, slujba pe care o avea respectivul student, acesta conţinea şi o trimitere la faimosul jucător de tenis Roger Federer (deosebit de popular în ţara sa natală, Elveţia, unde a fost efectuat studiul). Un alt email trimis (de control) nu conţinea nicio menţiune a lui Federer.
După citirea email-ului introductiv, participanţii au dat note viitorilor lor parteneri de cercetare. Acei participanţi care au citit emailul de la un student care pretindea că e prieten cu Federer sau şi prieten, şi partener de antrenament al acestuia, l-au evaluat pe viitorul partener de cercetare ca fiind mai puţin agreabil şi mai puţin competent decât cei care au citit un emailul de la un student care spunea pur şi simplu că e un fan de-al lui Federer sau care nu-l menţiona deloc.
Participanţii au evaluat şi gradul de manipulare exercitat de viitorul partener de cercetare şi era clar din scorurile obţinute că, dacă afirmau că erau prieteni cu Federer, studenţii apăreau drept manipulatori.
Studenţii care menţionau că erau doar fani ai lui Federer nu erau judecaţi atât de aspru, dar nici nu beneficiau de pe urma ”scăpării” numelui. Cu toate acestea, studiile anterioare sugerează că acest gen de asociere mai distantă cu o persoană influentă poate fi benefică dacă oamenii tocmai ne-au văzut eşuând într-o încercare, mai ales dacă suntem îndemnaţi să dezvăluim asocierea. De exemplu, Seth Carter şi Lawrence Sanna au descoperit că oamenii care tocmai eşuaseră într-o încercare erau văzuţi mai bine după ce erau îndemnaţi să dezvăluie faptul că erau fani ai unei echipe americane de fotbal de succes.
”Scăparea numelor ca tactică de autoprezentare nu a fost investigată până acum, în ciuda faptului că termenul este utilizat la scară largă în limbajul colocvial”, au spus cercetătorii. ”Am arătat că scăparea numelor ca tactică de autoprezentare poate avea consecinţe neplăcute asupra celui care o foloseşte.”
Textul reprezintă traducerea articolului How to name drop, publicat de bps-research-digest.blogspot.com, cu acordul autorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache
