Un lucru grozav din viaţa unui copil obişnuit, nu foarte răsfăţat, este faptul că nu prea are bani. În timp ce toate nevoile sale de bază ca fiinţă umană îi sunt îndeplinite - hrană, adăpost şi aşa mai departe, venitul real al copilului mediu este unul insignifiant.
Şi, într-o anumită măsură, acesta e un lucru minunat.
Nu sunt sigur că am preţuit pe deplin acest lucru la timp, dar privind înapoi pot vedea că este adevărat. Când primeam o jucărie nouă sau când eram dus la cinema, mi se părea tot mai interesant, nu pentru că eram privat de aşa ceva, ci pentru că percepeam lucrul respectiv drept un cadou special şi rar.
Ca adult, pot face cu uşurinţă alegeri care ar fi uluit eul meu mai tânăr: trebuie numai să doresc şi-mi pot cumpăra mai multe bomboane decât pot mânca, mă pot duce la cinema în fiecare zi şi pot comanda teancuri de tipuri noi de cărţi. Nu că n-aş aprecia aceste lucruri acum, desigur.
Dar poate că e posibil să recapeţi o parte din entuziasmul plăcerilor relativ simple, cu mijloace foarte simple. Quoidbach şi Dunn (2013) se întreabă dacă nu s-ar putea să apreciem mai mult ceea ce avem deja, renunţând voluntar la bunurile deţinute pentru o perioadă.
Studiul susţine că perioadele scurte de abstinenţă reprezintă o cale de a obţine mai multă plăcere prin activităţile de zi cu zi.
Sunt sigur că ei vor fi primii care să recunoască că aceasta e departe de a fi o sugestie nouă, dar, surprinzător, ei nu au putut găsi pe nimeni care să fi testat ştiinţific dacă acest lucru funcţionează în realitate şi de ce.
În studiul lor, ei au solicitat unui grup de participanţi să renunţe la ciocolată pentru o săptămână, timp în care celor dintr-un al doilea grup li s-a dat câte o pungă mare cu bomboane de ciocolată şi indicaţia de a o consuma. Unui al treilea grup nu i s-a dat nicio instrucţiune legată de ciocolată – acesta s-a comportat ca un grup de control.
O săptămână mai târziu, când participanţii s-au întors la laborator, li s-a oferit nişte ciocolată şi li s-a cerut să compare plăcerea pe care o aveau în acel moment cu cea resimţită cu o săptămână în urmă.
În mod sigur, abstinenţii au resimţit mai multă plăcere din ciocolată decât grupul de control sau grupul îmbuibaţilor. Nu doar atât, dar sentimentul plăcerii era determinat de savurarea crescută. Experienţa a fost mult mai plăcută deoarece ei s-au concentrat într-adevăr pe ea.
Trebuie menţionat şi faptul că oamenii din primul grup erau mai dispuşi decât celelalte două grupuri să renunţe la ciocolată. Acest lucru sugerează că unii oameni consideră abstinenţa, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp, ca o provocare a controlului de sine (ştii cine eşti!).
Deşi nu este analizat în acest studiu, un alt aspect al renunţării la un lucru dorit pentru o perioadă este plăcerea anticipării revenirii sale.
Deci, de ce să nu renunţi la ceva astăzi? Pentru o săptămână întreagă vei avea plăcerea anticipării şi te vei bucura de acel lucru şi mai mult atunci când va reveni.
Renunţarea la anumite plăceri simple în mod judicios poate fi un lucru minunat.
Traducere de Maricica Botescu după how-to-recapture-the-simple-pleasures-of-childhood, cu acordul autorului.
