Modul în care oamenii discută despre viitor variază de la o limbă la alta. Unele limbi au un timp verbal bine definit pentru desemnarea viitorului, în timp ce alte limbi sunt un pic mai "complicate". Dar afectează în realitate gramatica modul în care vedem lumea?
Aşa cum poate aţi observat în unele postări recente prin blogosferă, această întrebare constituie bază pentru o nouă lucrare a cercetătorului Keith Chen de la Univesitatea Yale. Chen - care trebuie subliniat că este economist, nu lingvist - lucrează în prezent la un document în care analizează efectul timpul viitor asupra comportamentului indivizilor, din perspectiva orientării către viitor, din diferite culturi.
Ideea este că unele limbi au gramatica foarte clar definită în ceea ce priveşte timpul viitor – cum e cazul limbii engleze, unde putem distinge între "I am doing something” (fac ceva acum) şi "I will do something" (voi face ceva) – ceea ce alte limbi nu au. Ipoteza lui este faptul că limbi vechi, aşa-numitele limbi cu puternice referinţe de timp viitor (FTR), sunt mai susceptibile în a favoriza luarea unor decizii slabe în ceea ce priveşte planificarea viitorului, ceea ce înseamnă rate mai mari de obezitate, datorii, fumat, băut şi aşa mai departe.
Este cu siguranţă o idee interesantă şi a atras deja atenţia unor persoane, în ciuda faptului că Chen nu a finalizat încă lucrarea. Totuşi par a fi unele probleme reale cu datele lingvistice menite să susţină argumentul. După cum Geoffrey Pullam subliniază pe site-ul Log Language, nu este tocmai atât de uşor să clasifici în mod clar limbile în funcţie de modul în care "gestionează" viitorul.
Desigur, engleza foloseşte "will" (va fi) pentru a marca timpul viitor, dar altă construcţie valabilă este "I am going to" (eu voi...), care se bazează pe verbul la timpul prezent "am" (sunt). Aceasta nu este o ambiguitate banală, în special atunci când vorbim despre ceea ce ar trebui să fie diferenţe destul de mari între cele două tipuri. Şi, după cum subliniază Pullam, limba engleză este una din limbile cel mai intens studiate de pe planetă - dacă nu putem fi siguri cum să clasificăm corect această limbă, ce şansă avem pentru toate celelalte? Într-adevăr, pot exista cazuri de indentificare a unei corelaţii aparente, pe baza unor date neclare, luând-o apoi drept o legătură de cauzalitate, după cum scrie Pullam:
"Îmi fac, de asemenea, griji că găsirea de astfel de corelaţii este o sarcină uşoară şi nu avem nicio idee despre cât de uşor este până când nu a fost făcut un efort de a observa că unele aparent corecte sunt greşite. De exemplu, dacă luăm "has (vs "does not have") pharyngeal consonants (are – vs. nu are - consoane faringiene)", sau "uses (vs. does not use) close front rounded vowels (utilizează- vs. nu utilizează – un anumit tip de vocale reprezentate prin “u” ,”y” sau “ü” ) ", am găsi noi corelaţii?"
Întreaga lucrare a lui Pullam merită să fie citită pentru mai multe detalii despre acest subiect, precum şi lucrarea lui Chen. Din nou, este important să subliniem faptul că această lucrare nici nu a fost terminată, aşa că există posibilitatea ca produsul finit să aibă unele lucruri interesante de spus. Până atunci, cel mai bine este să evite realizarea unor analize de personalitate pe baza modului în care oamenii folosesc timpul viitor.
Textul este traducerea articolului http://io9.com/5884458/does-the-language-you-speak-really-affect-how-you-see-the-future?tag=madscience.
Traducere: Spătaru Anamaria
