Imaginează-ţi că ai cunoaşte răspunsul la o întrebare, dar că singurul mod prin care l-ai putea obţine ar fi să desenezi soluţia pe o foaie de hârtie. Exact asta se poate întâmpla când oamenii sunt rugaţi să-şi închidă ochii şi să identifice un obiect desenat.
Identificarea trebuie făcută folosindu-se numai buricele degetelor pentru a simţi conturul ieşit în relief.
Testează-te rugând pe cineva să apese puternic pe o bucată de hârtie atunci când realizează o schiţă simplă, înfăţişând, de exemplu, un copac sau o maşină. Roagă persoana să întoarcă hârtia cu faţa în jos. Conturul schiţei ar trebui să fie ieşit în relief. Închide-ţi ochii şi încearcă să identifici obiectul desenat plimbându-ţi buricele degetelor pe deasupra conturului.
Cercetările arată că nu avem nicio şansă de a recunoaşte desenele astfel. Dar se pare că ne putem îmbunătăţi capacitatea de recunoaştere desenând chiar noi o imagine, folosind informaţiile acumulate cu ajutorul simţului tactil, reuşind astfel să identificăm obiectul original, privind propria schiţă.
Este un lucru ciudat. Aceasta înseamnă că informaţiile referitoare la obiectul desenat se află în creierul tău, însă ele sunt reprezentate într-un fel care le face imposibil de identificat... asta doar dacă nu le transformi într-o schiţă, permiţându-i sistemului tău vizual să le reinterpreteze.
Maarten Wijntjes şi colegii săi au testat prima dată abilitatea a 20 de participanţi legaţi la ochi de a recunoaşte câteva schiţe simple ieşite în relief, înfăţişând printre altele un ciocan, o ancoră şi o barcă. Precizia lor a fost de 49.5% atunci când au folosit o singură mână pentru a identifica obiectele şi de 59.4% atunci când le-au folosit pe ambele.
După ce au pipăit un desen ieşit în relief şi nu au reuşit să identifice elementul reprezentat, când au fost lăsaţi să vadă şi au încercat să schiţeze obiectul pe care tocmai îl pipăiseră (aflat acum în afara câmpului lor vizual), participanţii au fost capabili să identifice 28 de obiecte care înainte nu fuseseră determinate.
Totuşi, dacă participanţii rămâneau legaţi la ochi în timpul procesului, beneficiul practic dispărea (doar 2 obiecte nerecunoscute au fost mai apoi identificate) – arătând astfel că faptul de a-şi vedea propria schiţă era vital pentru recunoaştere.
Unul dintre motivele pentru care identificarea obictelor folosind buricele degetelor este atât de dificilă este că informaţiile refeitoare la fiecare obiect vin în serie – doar o mică partea a conturului este simţită la un anumit moment. Echivalentul vizual ar fi observarea conturului fiecărui desen printr-o gaură mică. (Simţitul cu ambele mâini îmbunătăţeşte precizia pentru că sporeşte cantitatea de informaţii obţinută deodată).
Să ai informaţii despre un obiect înmagazinate în minte în formă serială nu este lucrul ideal pentru sistemul tău de recunoaştere. Cu toate acestea, când schiţezi desenul, sistemul tău vizual poate asimila toate informaţiile, într-un mod mult mai adecvat pentru căutare în biblioteca ta mentală.
Textul reprezintă traducerea articolului How to draw information out of your brain, publicat de bps-research-digest.blogspot.com, cu acordul autorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache
