Deși folosirea sintagmei ”Efectul Hawthorne” este foarte răspândită în ziare și cărți, înțelesul său este atât de vag încât uzul se dovedește inutil. Asta conform lui Mecca Chiesa și Sandy Hobbs, care își încep pledoaria identificând momentul primei utilizări a termenului.
El a fost folosit de către John French în 1953, atunci când descria experimentele privitoare la productivitatea muncitorilor din fabrica de la Hawthorne Works a companiei Western Electric din Chicago, între 1927-1933.
”Dintr-un punct de vedere metodologic”, a scris French, ”cea mai interesantă descoperire a fost ceea ce am putea numi 'Efectul Hawthorne' ... aspectele sociale 'artificiale' ale condițiilor experimentale create pentru măsurători au fost cele care au produs creșterile productivității de grup.”
Cu alte cuvinte, anumite schimbări au fost făcute de către fabrică pentru a crește productivitatea, dar s-a dovedit că beneficiul venea nu de pe urma schimbărilor deliberate, ci mai degrabă de pe urma simplei prezenţe, a supravegherii şi atenţiei oamenilor care investigau.
Cel puțin, asta e una dintre interpretările efectului Hawthorne. Problema, conform lui Chiesa și Hobbs, este că articolele de ziar și autorii de cărți folosesc în mod diferit termenul. În timp ce eu am menționat rolul cauzal al atenției investigatorilor, alții se referă la ”prezența unui observator”, crearea unui ”climat călduros”, ”grijă” sau ”supraveghere binevoitoare”.
Există variații similare și în modul în care se presupune că efectul Hawthorne își exercită influența. Conform unora, efectul este inconștient, în timp ce alții se referă la ”sentimente de mândrie”, un ”simț de participare” sau ”satisfacție la locul de muncă”.
Confuzia legată de sensul atât de larg al termenului se datorează și faptului că domeniul lui de utilizare se întinde de la psihologie industrială până la psihologie educațională sau de dezvoltare și chiar până la medicină, unde este confundat uneori cu efectul placebo.
Ce e și mai rău, adaugă Chiesa și Hobbs, este că atunci când oamenii se referă la Efectul Hawthorne, ei menționează arareori faptul că experimentele originale Hawthorne sufereau de numeroase lipsuri. Doi dintre cei cinci participanți au fost înlocuiți în mijlocul studiului (unul dintre ei devenind pesemne ”bolșevic”), astfel încât orice schimbare la nivelul productivității ar fi putut fi o consecință a schimbării personalului.
Date fiind sensurile sale ”multiple, contradictorii și imprecise”, Chiesa și Hobbs concluzionează că ideea de ”Efect Hawthorne” nu ne îmbogățește în niciun fel înțelegerea asupra problemelor întâlnite atunci când efectuăm o cercetare empirică având drept participanți oameni, ba poate fi chiar o piedică.
Textul reprezintă traducerea articolului Is it time to ditch the Hawthorne Effect?, publicat de bps-research-digest.blogspot.com, cu acordul autorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache
